Postări etichetate arta

Dream a little bigger, darling

Ohmygoodness. I mean, OHMYGOODNESS!

This is big. Epic, actually.

Lăsați Shutter Island. E mișto. But please. Cine are nevoie de un sanatoriu pe o insulă izolată când are Inception? (Asta e cea mai retorică întrebare pe care am adresat-o în viața mea.) Uitați de Titanic, de The Exorcist, de The Good Wife, de Grey’s Anatomy, de Revolutionary Road, de The Boy în Striped Pyjamas; uitați de tot și de toate, abandonați-le pentru Inception – al cărui titlu nici măcar nu începe cu “the”! E magnific, mirific, minunat, grozav, incredibil de tare, genial – capodoperă, folks!

Și. E original. Într-o lume de remake-uri în care toți te îndeamnă să reciclezi, Inception e original. Bine, mulți au mai făcut filme psihologice sau despre vise. Da’ aici e diferit. Plus că îți explică tot. Nu direct, da’ idea e că înțelegi, urmărești firul acțiunii, și totuși la un moment dat îți dai seama că ești atât de prins de acțiune (dap, aia care lipsește din Țara Minunilor) încât habar nu ai când au ajuns personajele să facă… ce-or face în momentul respectiv. Și cum îi spuneam. E despre putere și unde poți ajunge dacă abuzezi de ea (limbo, anyone?). Da’ nu putere din aia murdară și scârboasă. (Ca să mă citez – I’m waaay beyond that!) Nici din aia politică. Din aia subtilă, cu adevărat mișto.

Eames e mortal. Foarte.

- The price on my head – was that dead or alive?

- Not sure. See if he starts shooting at you.

Oricum. Trebuie să-l mai văd o dată. De fapt, de mult mai multe ori. It’s pure awesomeness. Pure genius.

:la:

Am mâncat mult prea mult. Cinematografele din România îs jalnice.

Mai e careva prin zonă care a primit 14 pagini de exerciții la mate? Nu vă-nghesuiți!

Nici eu n-o să mai fiu mult “prin zonă” că tre’ să mi le fac.  Așa că hasta la vista, baby. Whatever. I need to write. Hah. Ca și cum aș face-o.

Comentarii (3) »

Lamentari

Mi s-a supra-incarcat calculatorul. For good, this time. Kaputt. Gata. Si nici macar n-am pus-o pe tanti aia care m-a nascut si care a avut bunavointa sa ma creasca cum s-a priceput mai bine si cu care iar m-am certat sa-l duca la baietii aia minune care-l repara de fiecare data. Motiv pentru care, in mod total surprinzator (nu zau! Writer’s block, ce vreti?!), n-am mai postat de cand au inceput limacsii sa iasa pe-afara si sa-mi lungeasca drumul la scoala cu cel putin 5 minute. Ca doar n-o sa calc in ei; si e chestie de indemanare sa-i eviti cand treci prin iarba.

Stiti ca e Festivalul Filmului European, nu? Ei, ma rog, eu vreau sa stiu: de ce nu pot rula toate filmele si in Brasov?! De ce ruleaza la Bucuresti vreo 20, si la Iasi si Brasov nu mai mult de 10? De ce e azi Flammen & Citronen, in Brasov, de la 21:00? De ce nu e festival si la Cluj? De ce ma intreb toate astea?! Parca n-as sti unde locuiesc.

Cert e ca aseara si joi am vazut doua filme. Joi a fost “Die Standesbeamtin” din Elvetia. Dragut, amuzant, nu prea complicat. Ieri, din Serbia parca, a rulat “Iubirea si alte crime“. Fara cap si fara coada. Execrabil. Sec. Fara pic de continut. O tipa, Anica, lucreaza pentru un mafiot, Milutin.  Se satura si vrea sa plece. Ala are o fiica de 14 ani, bolnava psihic, cu tendinte sinucigase si care se hraneste exclusiv cu portocale (si care canta “Besame Mucho”). Afacerile si le desfasoara la un solar, care are un singur aparat de bronzat, stricat si el. Mai are doua ajutoare. E pe moarte. Unul dintre ajutoare, Copil-prost, se duce la fosta lui s-o convinga sa-l ierte. Nu-l iarta. Copil-prost si Nikola se cearta cu Radovan (alt gangster) din cauza lui Copil-prost, care a dat foc magazinului lui Buca. Buca avea datorii la toti si nu platea la niciunul. Un pustiulica cu pistol si cercel in ureche si care are o privire de posedat sare la Nikola. Astia il iau la trei pazeste. Anica isi ia la revedere de la Ivana. Copil-prost il plateste pe proprietarul barului in care canta maica-sa s-o lase sa cante mai mult. Anica ii lasa lu’ Milutin, care intre timp fusese posedat si ascultase “Besame Mucho” de vreo douaj’ de ori si care acum planta in mijlocul trotuarului un chiosc de unde Ivana urma sa vanda portocale, o fotografie cu ea in seif. Copil-prost o duce pe Anica la el acasa unde ii arata o inregistrare cu el facand trucuri de magie. Anica isi face bagajele si pleaca la aeroport. Milutin si Copil-prost se duc la bar, unde o asculta pe mama lui Copil-prost cantand “Besame mucho” de zece ori. Copil-prost merge acasa. Pe drum il impusca Pustiulica-cu-pistol. Asta moare. Anica bea whisky sau whiskey, de care-o fi fost, in timp ce trece pe deasupra aluia. Peste un an, se intoarce (asa cum o rugase), ii gaseste scheletul si ii canta “Besame mucho”. Sau il vede cu lupa din avion. Glumesc.

Ma gandeam sa fac o lista cu ce-am citit, ca vad ca se poarta (eh, uite cine stie ce-i pa trend!). Problema e ca n-am citit prea multe carti filozofice si as strica imaginea de geniu neinteles pe care incerc sa mi-o creez.

Comentarii (2) »

Pop art

Ati auzit da hasta? Io-te, ieu dah. Si ii cazu’ sa dedic sh-un post la hasta.

Revenind, daca n-ati auzit de pop art, Andy Warhol sau Roy Lichtenstein (desi oamenii aia sunt Einstein-ii artei…) sigur stiti poza aia cu Marilyn Monroe multicolora sau fetele alea sexy si dragute cu obrajii rosii.

Deci nu. Daca habar n-ai de unde am scos imaginile de mai sus, ceva merge cat se poate de prost. Foarte prost.

Continuand… Oamenii pe care o sa-i insir mai jos sunt ca niste guru ai pop art. Dupa mine, asta ar trebui sa se predea in scoli la ora de desen – cine nu stie cand s-a nascut Warhol are 2! Dar asta e doar parerea mea. Eu stiu pe de rost si ramurile fondatoare ale pur-sangelui englez. Mai e nevoie sa zic ceva? Da’ tot mai bine invat despre el decat sa fac 6 desene spurcate cu Brasovu’ de-mi iese si pe unde nu trebuie.

ANDY WARHOL (August 6, 1928 – February 22, 1987) e taticu’ fondator. A primitara $100.000.000 pentru o pictura, lucru care facura numa’ Pablo Picasso, Gustav Klimt si inca cativa. Originar din Slovacia si crescut in Pittsburgh (Pennsylvania), el e ala care mai picta si conserve si ambalaje.

GIL ELVGREN (March 15, 1914 – February 29, 1980) s-a nascut Gilette Elvgren. El e cel cu fetele alea dragute si sexy (adica nu aschilopate). Reclamele la Coca-Cola sunt tot made by him.

ROY LICHTENSTEIN (October 27, 1923 – September 29, 1997) a fost contemporan cu mine. Oarecum. Daca stiti benzile alea desenate cu tipe plangand si supermani primitivi, el le-a desenat. Nascut in Manhattan (NYC) a fost si sculptor; cubist, mai exact. I’m not that into it… dar si statuile sunt dragute :)

Cand o sa am destui bani si o sa locuiesc la Paris, o sa-mi umplu peretii cu pin-up girls. Am zis.

Sunt dragute si pline de viata, ca sa nu mai spun ca in mansarda mai sunt depozitate anumite obiecte; nu ca la schiloadele astea din ziua de azi – luna, nimic, stralucitor, gol, stupoare!: vid. Desi ele incearca (esuand lamentabil) sa ne demonstreze contrariul.

scrie un comentariu »

Nouvelle Vague – Ever Fallen In Love

Dintre toate cantecele geniale de la Nouvelle, asta e cu siguranta Albert Einsteinul lor. Enjoy :)

scrie un comentariu »

Monocultura

E o expozitie de grafica la libraria Okian, in Brasov. E geniala. Practic dezvaluie realiateadura a vietii din ziua de azi. Si e a profei mele de grafica, Marcela Radulescu :P   Cei care sunteti de prin zona, va recomand sa mergeti. Neaparat!

scrie un comentariu »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.