Postări etichetate calatorii

Santa Claus rerun.

So, anul ăsta trecut n-a prea dat afară de Christmas spirit, no give-enjoy-life-hug-people vibes, no nada. Ok, e destul de greu să te prinzi că vine Crăciunul atunci când eşti convins că e sămbătă şi-ţi programezi băile în funcţie de asta, deşi habar nu ai pe ce lume trăieşti, cui i-ai luat cadouri, ce-ai făcut cu restul şi eşti prea ocupat uitându-te la calul tău cum aleargă fericit, absolut indiferent la scurtcircuitul pe cale să se producă prin labirintul tău întortocheat de sinapse ca să te gândeşti ce o să faci cu adorabilele borcănele de dulceaţă de lime & ginger şi de şampanie cumpărate incredibil de ieftin de la Cărtureşti. I’m thinking reduceri de sărbători. Adică, nu găseşti în fiecare zi ceşcuţă cu farfurie la 17 lei.

În Ajun am mers la vară-mea (newlywed) (freshly married) (seriously cute) (paranteză for symmetry purposes, said to bring about Good Karma). Anywayz. Le iubesc apartamentul. Mui bonito. DAR. Partea bună e că am stat tooţi, împreună, ca o familie de mafioţi italieni, la o masă de un bej dement plină cu crema bucătăriei româneşti (da, sunt conştientă că aia e o cacofonie şi  că nu există aşa ceva dar erau IŞLERE şi I mean YUM!). Şi toată lumea mi-a dat cadouri geniale, puţin le păsa că eu venisem, metaforic vorbind, în curu’ gol, în afară de borcănelele de mai sus pe care le-am proptit sub brad cu un aer nevinovat, sperând că cineva va deschide pachetul, se va îndrăgosti de ele şi le va şuti fără să îşi facă griji în legătură cu lipsa etichetei. Am cântat colinde pe întuneric, adunaţi în jurul bradului şi uitându-ne la Star Wars, which was awesome.

De Revelion am fost la Ale cu Mary şi various other cetăţeni (OMfrickin’G Ewan McGregor e la Top Gear! this is Karma, hun) şi ne-a prins Anu’ Nou alergând pe stradă – ceea ce înseamnă că o să călătorim mult -, după care am dormit la un moment dat şi ne-am şi trezit şi am experimentat vegetatul în cea mai pură formă a sa până duminică la prânz, când am fost smulse din Paradis şi forţate să ne luăm adio de la exorcişti.

Nu mai ştiu exact în ce zi am fost şi la schi, am abandonat repede şi am urcat in Postăvaru, de unde am coborât pe clăpari.

So (note the symmetry), la mulţi ani şi sunt convinsă că aţi avut un Crăciun superb, din moment ce m-am ţinut departe de voi.

Comentarii (11) »

I-ha. Limbo, epoca de aur, chestii…

Deci îs la călărie. In the middle of nowhere, dacă mă înțelegeți. Da’ tot am net. Și culmea e că merge mai bine decât acasă. 

Experimentez cu Perry the Hairy (care are un frate cu care seamănă foarte bine și pe care îl cheamă Rocky, aka Stupid). Era să mor. (Puteți să plângeți!) 
  
Ieri am făcut gymkhanas fără șa. Care au fost foarte mișto, de altfel. Doar că la un moment dat a trebuit să ne învârtim cu capu’ în jos și cravașa în frunte (știți faza, nu?) după care am sprintat 100 de metri. Not a good combination. Era să mă lungesc de vreo douăj’ de ori.

Comentarii (2) »

Waters become cold

Vă amintiți sinusurile din postul trecut? Să vă zic cum se-ntamplă. Ca un copil conștiincios ce sunt, m-am pus pe verificat camera să văd dacă nu uitasem ceva. Cum n-am fost în niciuna din zile foarte atentă la amplasamentul obiectelor în spațiul ăla relativ restrâns (am spart un pahar și am pătat pledul cu zeamă de căpșuni), atunci când m-am aruncat frumușel cu obrazul înainte să văd ce-i sub pat picajul grațios mi-a fost întrerupt de impactul cu un scaun de lemn cu un model foarte ascuțit sculptat în spătar. A durut tare.

În rest, am o poză cu mine în rochie și am și cu Năstase (la Veneția). Cred că nevastă-sa avea în mână o pungă de la Hermes. Nu știu de ce spun tuturor asta. E mișto să vezi ce fac liderii țării în timp ce oamenii lor flămânzesc. (He he. Ok, nu e chiar liderul țării și am adăugat “în timp ce oamenii lor flămânzesc” pentru efectul dramatic. Totuși, presupun că aș putea încerca să-l șantajez.) Și am și poze de la Lipica cu armăsarii care fac levade și courbette și am văzut și capriola de două ori da’ n-am apucat să-i fac poză. Când le descarc, le postez și scriu dedesubt “How cool is that?!“.

Sims e foarte util dacă trebuie să inventezi un plot. Îi faci să se pălmuiască de vreo trei ori, să se împace și să se ia la bătaie și țac! ți se-aprinde beculețu’!

Comentarii (1) »

Destination unknown

M-am întors din Barcelona. (Duh!)

Și am una dintre pozele de care ziceam acum vreo săptămâna. E supra-expusă, știu, și editată la maxim, dar nu e vina mea că Sixi nu știe ce înseamnă “Dă-te mai în spate când îți zic, ce Dumnezeu?!”

2, 3, șiii: "Lo sol español, español, español! Lo sol español, español..."

Observați mândria cu care purtăm steagul de 5, 95€, steagurile pictate cu creioane de 90 de cenți bucata și chipsurile pe care le-am mâncat doar pentru că ambalajul era roșu cu galben. Și cu asta blogul rămâne doar în semi-anonimat – dacă ghiciți, desigur, care sunt eu. Și nu vă imaginați că o să confirm sau infirm vreo variantă.  Apropo de asta. Sper că v-ați dat seama că nu mă cheamă Emilia, nu?  Eh, până la urmă uite că tot anonimă rămân. (Geniu neînțeles și microbist!)

Știți că se poartă și la case mai mari? Imbecilitatea zic. 7 zile la rând am auzit încontinuu (de la Mc până la check-in) “No lo’entiendo!”. Păi dacă ai un cabeza chiquita și eres una idiota! (Nu răspund de ortografie.)

Cochetez cu idea să-mi mai fac un blog. (Cochetez e subliniat pentru că doar asta fac cu idea și nimic mai mult.)

Ar trebui să inventeze careva un parfum cu senzor. E mai distractiv să apeși la budă pe tot felul de butoane și butonașe, dar devine plictisitor cu parfumul.

Am o carte cu Emily the Strange. Am pierdut în fața tentației de a mi-o lua – după o luptă eroică, evident. În afară de asta, am achiziționat și Noua și scurta viață a lui Bree Tanner. Ca să mai am o dată plăcerea de a o decapita pe Meyer și să-mi exersez talentul de critic – ăla cu care v-am lăsat mască pe toți și care mă chinuie de multă vreme, dar n-am avut pe cine să-l mai testez. Simt o nevoie animalică să critic. Am fost plecată prea mult timp. Și o să mă uit și la Eclipse. Ca să râd de muritorii de rând din tronul meu de cleștar. Ce egoistă sunt.

(Revenind la Meyer. Serios, tipa aia chiar are impresia că personajele ei trăiesc! Ceea ce nu-i rău… până la un punct. Unul mare, să fim siguri că-l vede – ca să-l poată ignora, nu de alta●)

Și-acum pace, oameni buni; Cârtitza a vorbit.

Comentarii (9) »

Jesus Christ on a pogo stick!

(Oh, bite me! M-ați prins, am luat-o de-aici.)

A-nnebunit lumea. Cu totuuul. Și diriga-n frunte. Zice că-mi scade nota la purtare pentru că am îndrăznit să-mi exprim opinia. Să se ducă la dracu’ cu crăci cu Silvester a ei (că nu e-n stare să ne ducă în excursie la Sibiu singură). O urăsc. O urăsc. Să-și taie gatu’ cu periuța de dinți. Îmi consumă oxigenul. De ce trebuie să mergem în două microbuze separate și să vizităm biserica fortificată din Codlea și să facem P&P Pause (pauză de picnic și pipi) la Făgăraș și nu putem pur și simplu să închiriem un autocar cu 30 de locuri, să ne ducem la Sibiu (adică locul în care vroiam să ajungem in ză farst pleis) și să ne plimbăm pe unde ne taie capu’ și să mâncăm unde ne taie capu’?!

Și mai e și copchila aia bolnavă dintra 6-a.  Când eram eu într-a 6-a, nu știam cum să mă fac mai mică și să trec mai repede pe coridoare. Asta-ți sare în cap. NU glumesc. S-a răstit la o tipă cu un plod de mână care încerca să o oprească să-i smulgă scalpul unei colege de-ale mele. Credea că o făcuse curvă. (Care e!) E n-e-b-u-n-a. Scăpată de la Eminescu. Eu eram ceva de genu’: “Have you friggin’ lost it?” *sarcasm* Și ea era ceva de genu’: “Waaaaa! Gimme meat! Roaaar!” *piei, Satană!* Și e prima persoană căreia i-am sugerat cu toată seriozitatea să se ducă la cursuri de auto-control. Și căreia mi-am dorit cu toată ființa mea să-i înfig un cui ruginit în ochi. Ah, și dirigăi.

Și chiar cred că trebuie să iau MemoPlus. Da, mai vroiam să scriu ceva. Și ar mai trebui să renunț la “și”-uri.

O, da. Faza cu geniul neînțeles. Parcă începe să-mi pută. Adică geniile neînțelese sunt slabe și nu mănâncă mai nimic pentru că nu simt nevoia și au mâini cu degete lungi și albinoase cu care se întind după niște Virginia Slims. Exact ce nu fac eu. Și geniilor neînțelese le plac frazele kilometrice. Mie nu. Și locuiesc în castele putrede și faine. Și sfârșesc prin a se sinucide. Pentru că sunt neînțelese. Și nu te sinucizi dacaesti înțeles (poate dacă ești schizofrenic). Și dacă nu te sinucizi ești înțeles , și dacă  ești înțeles nu ești neînțeles, darămite geniu neînțeles. Și eu nu vreau să fiu doar geniu (*sarcasm*… again). Și evident că n-am renunțat la “și”-uri.

Comentarii (3) »

Bang!

Asta a fost sunetul ala de sfarsit de vacanta. Mai exact, partea in care iti dai seama ca mai ai teme. Bine, stiam, dar n-am avut chef sa le fac. Strica vacanta. Cea mai tampita chestie care mi se intampla mie in vacante e cand vine cineva si ma intreaba daca mai am teme. Sau cat mai e pana incepe din nou scoala. Ca sa rasupnd, trebuie sa numar zilele libere ramase. Si asta doare la corason.

Trebuia sa merg cu placa. De mai multe ori, de fapt. Da’ am avut ghinion, ca de-obicei; am dat o tura pe la bowling cu Nao&Co. Prima oara in viata mea (Co. era la a doua experienta). Le-am batut mar :) Primele aruncari au intrat direct in santuletul ala afurisit. Dup-aia, am dat un spare. La al doilea joc, am dat 2. Si un strike. Am simtul mijlocului.

Partea buna e ca am fost invitata la vernisajul grupului de la curs (ala foto, la Sighi). Si tipul a zis ca face un curs de dimineata, daca se inscriu destui. Ar fi tare.

Ati auzit de spottedbylocals? Evident, poti sa citesti cu microscopul, ca Bucurestiul tot nu-l gasesti. Pentru cei dispusi sa-si imparta canapeaua, intrati aici.

scrie un comentariu »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.