Postări etichetate ce mai e nou

Unerwartet.

26/10/2010 · Înregistrat sub musings · Tagged , , , , , ,

Mamă-mamă. Groaznic de obositor, zău. Și ce e cel mai rău e că mi se pare din ce în ce mai inutil.

Da, mie, Cârtiței, mi se pare din ce în ce mai inutil. Tehnologia a fost o tâmpenie din start – ce nu încape la celelalte materii, băgăm la tehno. Pe principiul ăla cu linsul farfuriei, nu care cumva să rămână ceva pe-afară. Așa că trecem la unele care sunt, aparent, mai inteligente: latina. Latina e mama limbilor, romanii-s mama noastră etc. Și pe mine cu ce mă ajută? Sigur, o să mă simt nemaipomenit de împlinită când o să citesc frumos, cu accentul pus corect, cine știe ce inscripție de pe vreun momument uitat de lume. Și o s-o și înțeleg. Da’ același o să fie sentimentu’ când media îmi scade cu 0,03 sutimi (o tragedie a vieții de elev) pentru că, în loc să stau să învăț la română, am tocit arborele genealogic a lu’ Romulus și Remulus sau viceversa? Mnu, nu cred. De fapt, sunt sigură că nu.

Nu-mi pasă nici cât negru sub unghie de apoteme, bisectoare, cutii de Toblerone și frigidere (= prismă triunghiulară regulată și naiba știe ce fel de pa-ra-le-li-pi-ped sau ce-o fi), dar îmi pasă de Emma. De ce nu interesează pe nimeni chestia asta?

Am somewhat of a culinary genius! J’ai gătit pui cu cocos și o salată de castraveți și ceapă de și-a luat până și Marylin (!) două porții. Bine, inițial era vorba să le facem împreună, dar Marylin se distra prea tare ținând puiul crud în mână. E ca siliconul și asta o amuză enorm.   

De când s-au apucat să construiască un bloc ultra-modern la poalele dealului unde stau (ceea ce mă face să mă întreb cum naiba își iau urbanistii ăștia diplomele; să aprobe așa ceva într-un cartier de pe vremea lu’ tata-mare care a murit în ’44!), a început să se umple de muște. Probabil că se adună la prostia muncitorilor.

Vineri mă duc la București la finală de dresaj (finala cui rămâne să ghiciți voi…). Salivez gândindu-mă la brioșele cu mere cu scorțișoară și sos de ciocolată albă pe care o să le duc.

And on that bombshell it’s time to end the show.

Comentarii (2) »

Reclama ucigașă – Dorothy L. Sayers

25/09/2010 · Înregistrat sub reviews · Tagged , , , , , , ,

Titlu: Reclama ucigașă

Autor: Dorothy Leigh Sayers

Traducere: Irina Negrea

Editura: Nemira, colecția Suspans

An: 2009

Pagini: 560

Când merg la librărie, mi-e foarte greu să mă hotărăsc ce cărți să iau. Niciodată nu știi peste ce dai pe dinăuntru, oricât de interesantă ar părea coperta. Încă n-am pățit ceva aiurea; doar că mi-e să nu dau peste cine știe ce prostie deprimantă sau extrem de plictisitoare -€“ asta de când 200 și ceva de pagini pline de grafică foarte interesantă, nu zic nu, dar fără pic de conținut literar, costă 50 de lei.

Dar iată că mi-am făcut curaj și mi-am luat o carte fără să fi auzit de ea -€“Reclama ucigașă.

Se spune că Lordul Peter Wimsey și-a făcut intrarea în lumea detectivilor particulari cu un grațios ‘€˜La naiba!’€™. Eu n-am fost de față atunci, și nici acum nu am mare noroc: în opinia lui Dorothy L. Sayers, Reclama ucigașă e cel mai prost roman al ei.

Nu pot spune că am fost dezamăgită, nici pe departe -€“ zise amatoarea de romane polițiste din mine. Are o crimă și un detectiv amator simpatic, pe mai sus menționatul Peter Wimsey.

Un tip dintr-o agenție de publicitate alunecă pe scări, această căzătură dovedindu-se a-i fi fatală. Scara era alunecoasă din fabricație, dar cineva trăsese cu praștia pe acoperiș în ziua tragediei -€“ acoperiș care avea o gaură exact deasupra scării. Fiind un roman polițist serios, în biroul răposatului Victor Dean este găsită o scrisoare neterminată către șeful agenției, în care acesta se pregătea să demaște o rețea de traficanți de droguri. În mod evident și total preizibil, acestal îl angajează pe Wimsey să investigheze.

Nu te dă pe spate, e adevărat, dar, din câte am observat eu, e mai mult un pretext pentru autoare să introducă cititorul în lumea publicității și în societatea proscrișilor londonezi. Mainstream însă nu e. Doar un roman polițist bazat pe niște ideologii foarte puternice.

Nu ne plângem, tăcem, înghițim și încercăm să ne acomodăm cu toți redactorii, cu toate secretarele și restul personalului de la Pym’€™s. Tovarăș de suferință ne este Death Bredon, interpretat de detectiv.

La un moment dat, Sayers a fost nevoită să-și câștige existența cu așa o slujbă; reușește, prin urmare, să creioneze o lume cât se poate de reală. Atmosfera este exact cea pe care mă așteptam s-o găsesc (ăsta fiind un lucru bun): grăbită, încărcată de intrigi și de bârfă, cu fiecare personaj care ascunde ceva, însă tu nu știi dacă acel ceva îți va fi de folos sau te va pune în pericol.

Jocul lui Wimsey-Bredon cu Dian de Momerie este un sub-plot psihologic realizat foarte exact; pe mine, una, m-a făcut să mă întreb ce-a schimbat, de fapt, apariția televizorului. Iar Wimsey este aruncat în mijlocul petrecerii cu demnitatea lui aristocratică cu tot. Minusurile încep, din păcate, la contexul în care este așezat: traficul de droguri din Londra anilor ‘€˜30. Leigh a mărturisit că nu era familiarizată cu acea lume când a scris romanul, și acest lucru se vede. Parcă o simți cum se gândește care ar putea fi următoarea mișcare a criminalilor.

Toate astea bune și frumoase (mai mult sau mai puțin). Însă lordul însuși este sfâșiat între alter-ego-urile sale, ajungând chiar să-și arate fața nepotrivită persoanelor nepotrivite.

Eu n-am reușit să ajung la adevăratul Wimsey. O manipulează pe Dian și face pe prostul cu cei de la agenție, dar nu-și poate aduce niciodată manierele în scenă că să se poată bucura de spectacol. Îmi pot închipui cum se poartă, cu ce se îmbracă și pe cine ar invita la dans, dar dacă m-ai întreba mai multe, ar trebui să zic pas. Sigur, l-aș putea numi superficial și deloc realist. Totuși, așa un personaj mă unge pe suflet. Unde am fi acum fără aristocrație, fără snobi șireți?

Comentarii (4) »

Dream a little bigger, darling

08/09/2010 · Înregistrat sub musings · Tagged , , , , , , , ,

Ohmygoodness. I mean, OHMYGOODNESS!

This is big. Epic, actually.

Lăsați Shutter Island. E mișto. But please. Cine are nevoie de un sanatoriu pe o insulă izolată când are Inception? (Asta e cea mai retorică întrebare pe care am adresat-o în viața mea.) Uitați de Titanic, de The Exorcist, de The Good Wife, de Grey’s Anatomy, de Revolutionary Road, de The Boy în Striped Pyjamas; uitați de tot și de toate, abandonați-le pentru Inception – al cărui titlu nici măcar nu începe cu “the”! E magnific, mirific, minunat, grozav, incredibil de tare, genial – capodoperă, folks!

Și. E original. Într-o lume de remake-uri în care toți te îndeamnă să reciclezi, Inception e original. Bine, mulți au mai făcut filme psihologice sau despre vise. Da’ aici e diferit. Plus că îți explică tot. Nu direct, da’ idea e că înțelegi, urmărești firul acțiunii, și totuși la un moment dat îți dai seama că ești atât de prins de acțiune (dap, aia care lipsește din Țara Minunilor) încât habar nu ai când au ajuns personajele să facă… ce-or face în momentul respectiv. Și cum îi spuneam. E despre putere și unde poți ajunge dacă abuzezi de ea (limbo, anyone?). Da’ nu putere din aia murdară și scârboasă. (Ca să mă citez – I’m waaay beyond that!) Nici din aia politică. Din aia subtilă, cu adevărat mișto.

Eames e mortal. Foarte.

- The price on my head – was that dead or alive?

- Not sure. See if he starts shooting at you.

Oricum. Trebuie să-l mai văd o dată. De fapt, de mult mai multe ori. It’s pure awesomeness. Pure genius.

:la:

Am mâncat mult prea mult. Cinematografele din România îs jalnice.

Mai e careva prin zonă care a primit 14 pagini de exerciții la mate? Nu vă-nghesuiți!

Nici eu n-o să mai fiu mult “prin zonă” că tre’ să mi le fac.  Așa că hasta la vista, baby. Whatever. I need to write. Hah. Ca și cum aș face-o.

Comentarii (3) »

Dedicatie pentru Razzie

29/01/2010 · Înregistrat sub reviews · Tagged , , ,

Asta pur si simplu trebuia sa primeasca un post :)

Worst Prequel, Remake, Rip-off or Sequel:
~Alvin and the Chipmunks: The Squeakquel
~Dragonball Evolution
~Fast & Furious
~Friday the 13th
~Ghosts of Girlfriends Past (rip-off of A Christmas Carol)
~G.I. Joe: The Rise of Cobra
~Halloween II
~Land of the Lost
~The Pink Panther 2
~Saw VI
~Spread
~Transformers: Revenge of the Fallen
~Transylmania
~The Twilight Saga: New Moon

Worst Screen Couple:
~”Any two-buffed up, bone-headed good guys or bad guys” – G.I. Joe: The Rise of Cobra
~Any member of the Jonas Brothers – Jonas Brothers: The 3D Concert Experience
~”Any two undead (or brain dead) characters” – Transylmania
~”Any pair of squeaky-voiced CGI chipmunks (male or female)” – Alvin and the Chipmunks: The Squeakquel
~Jack Black and Michael Cera – Year One
~Sandra Bullock and Bradley Cooper – All About Steve
~Gerard Butler and Katherine Heigl – The Ugly Truth
~Justin Chatwin and any of his dragonballs – Dragonball Evolution
~Zach Cregger and Trevor Moore – Miss March
~Billy Crudup and his “glowing blue bulge” – Watchmen
~Will Ferrell and any co-star, creature or “comic riff” – Land of the Lost
~Shia LeBeouf and either Megan Fox or any transformer – Transformers: Revenge of the Fallen
~Kristen Stewart and either Taylor Lautner or Robert Pattinson – The Twilight Saga: New Moon

Restu’, pentru toti dar mai ales pentru “anti-twilighters” (asa ca mine), il gasiti aici.

Sincer, eu as fi curioasa sa vad Transylmania. Are ceva nume romanesti la cast, si cica a fost filmat in intregime in Romania. Sunt curioasa cum este reprezentata tara noastra. Ultima oara cand am auzit de ea pe la televizor, era intr-un episod din Minti criminale. Criminalii erau romani, evident; i-au recunoscut dupa alintul “tipic romanesc” adresat de catre mama copilului – puiule! Puiule?! Nici nu ma mai enervez. Pe langa asta, mai erau o gramada de tampenii despre obiceiurile romanilor. Ca sa nu mai spun ca nici n-au avut bunul simt sa angajeze actori romani. La interogatoriu, mama i-a zis baiatului “nu le spune despre fratii tai”. Scena aia a fost foarte reusita din punct de vedere actoricesc. Adica nici macar nu trebuiau sa joace ca si cun n-ar fi inteles, din moment ce pana si eu a trebuit sa vad subtitrarea ca sa pricep ce mosmondea aia acolo.

Ma intreb ce cauta Saw VI si Alvin and The Chimpmunks 2 in lista aia. Nu le-am vazut, da’ sunt laudate. Siti Scream Queens de pe MTV? Eh, tipa care a castigat (Tanedra nu-stiu-cum) joaca in Saw.

scrie un comentariu »

Met de la couleur dans ta vie

18/10/2009 · Înregistrat sub musings · Tagged , , ,

Whatever that is. Trecand peste numele pe care, date fiind cunostiintele mele relativ reduse de limba franceza, nu-l inteleg, e vorba despre o aplicatie de pe facebook. O cunostiinta de-a mea a folosit-o, asa ca, neavand ce face, am incercat si eu. Trebuie sa alegi 6 culori si aparent pe baza lor o ti se spuna niste lucruri despre tine, pe care chiar daca le stiai, cu siguranta nu te-ai fi incumetat sa le scrii. Ma rog, de fapt se distribuie la intamplare niste propozitii, dar asta-i partea a doua.

Mie cam asta mi-a iesit. Unele sunt de-a dreptul perverse, anonimatul acestui blog permitandu-mi sa vi le spun =))

Your heart is in turmoil but you restrain yourself from exposing your passion for life. The pleasures of the flesh bring you tremendous happiness. You’ve got lots of wishes, ideals and… projects for this world. Your heart is really pure but your mind is sometimes very naughty. You’ve got lots of fantasies that haven’t become true yet. You long for a more thrilling sex life.

Your life has not always been easy, but it’s getting better now. You are facing a great dilemma. You would like to take your revenge one someone who’s hurt you. You’ve got an impatient and demonstrative temper. You are not very self-confident, or you would like to subject yourself to a partner. You would like to have changes in your life and you will undoubtedly get them through your energy and daring.

There is a positive strength in you. You ask yourself a lot of questions and you don’t find the answers. You are starved of cuddles, but it’s not the most important thing in your life…. You’ve got a passionate, robust and conquering temper. You always satisfy your fantasies. You are a little melancholic at the moment. You would like to take your revenge one someone who’s hurt you.

You’ve experienced betrayal. There is aggressiveness in your heart towards yourself or someone else. You control your passion for the good things in life. You are not very self-confident, or you would like to subject yourself to a partner. You would like to take your revenge one someone who’s hurt you. You are terribly missing something or someone, and you are haunted by that thought.

You are not very self-confident, or you would like to subject yourself to a partner. There is a positive strength in you. You would like to take your revenge one someone who’s hurt you. There is aggressiveness in your heart towards yourself or someone else. The pleasures of the flesh bring you tremendous happiness. You are missing something and your evenings are pretty long at the moment.

Am facut testul de mai multe ori din pur amuzament si pentru ca primul rezultat a fost destul de nesatisfacator, din moment ce eu nici nu mi-am inceput viata sexuala. Da` m-a nimerit partea cu “you are not very self-confident” si cu restul descrierilor temperamentului. Si da, duc dorul vacantelor la Prod si serile mele sunt destul de lungi. Dar sub nici o forma nu-s plictisitoare :)

scrie un comentariu »

Am I going bonkers? Yeah, positively I am.

18/10/2009 · Înregistrat sub musings · Tagged , ,

Pana acum, am intalnit doar fanficuri cu idei rasuflate, scrise prost si pline de greseli de ortografie. Exista tone de fanficuri din astea. Bine ca nu s-au apucat sa le scrie pe hartie, ca ar fi epuizat resursele nationale si internationale. Serios. Asa, nu ocupa decat un spatiu aproape  “insignifiant”. Dar iata ca mai exista si unii care chiar stiu sa scrie.

Se numeste Rebirth si este scris in engleza (corect!). E un crossfiction, combina House of Night cu Twilight. Nu ma apuc sa va povestesc despre ce e vorba, ca altfel nu-l mai cititi singuri. Imi place si stilul de a scrie (mi se pare ca seamana cu al meu).

Ma rog, cititi nu numai daca sunteti fani Twilight/fanfiction, pentru ca e o poveste grozava. Si daca nu stiti ce e House of Night, nici eu nu stiam, dar ma duc sa le caut in librarii acum. Link –> aici

Comentarii (3) »

Monocultura

06/10/2009 · Înregistrat sub musings · Tagged , ,

E o expozitie de grafica la libraria Okian, in Brasov. E geniala. Practic dezvaluie realiateadura a vietii din ziua de azi. Si e a profei mele de grafica, Marcela Radulescu :P   Cei care sunteti de prin zona, va recomand sa mergeti. Neaparat!

scrie un comentariu »

« Previous entries
Pagina următoare »
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.