Postări etichetate de ce?

You want history.*

13/12/2010 · Înregistrat sub musings · Tagged , , , , , , , , , , ,

So, am luat +10 la geogra, da’ eu n-o întreb pe profă dacă pot da și la isto pentru că nu sunt genul care să facă lucruri dacă nu-mi iese nimic din ele (a se citi: sunt o leneșă împuțită).

DAR – și asta e un dar mai mare decât mine, tine, decât noi toți, striviți împreună într-o masă uniformă de sânge, oase și carne crudă, din care sunt stoarse ideologiile și principiile unul câte unul, apropiindu-ne din ce în ce mai mult de origini – (?!?) – Ha! Ia de-aici, Eminescule!** – (?!?) – mâine dau teză la mate. Sunt ridicol de inconștientă. De când am început tezele. Adică scriam teză, cu mânuța mea plină de cerneală (stilourile care nu curg sunt vii și fug de mine), cu ciorne și coate date din stânga și din dreapta, și eu n-aveam nicio treabă. Absolut niciuna. Oricum, e bine. Vacanța vine cu ultima teză dată.

Știați că există gândaci de zăpadă? Nu zău, sunt ca o boabă de fasole cu niște antene slinoase, groaznic de scârboși. Mi-e frică de ei, și de gândaci în general, mai ales de când am văzut episodul ăla din House în care îi scoate uneia o căpușă sau o ploșniță de nu zic eu unde (pentru numele lui Dumnezeu, that is disgusting!): nu mai vreau că amicu’ Google să îi trimită acișa pe ciudații care caută poze cu personaje manga goale (And Marilyn was misunderstood because…?).

Cred că mi-a înghețat creierul. It’s kinda stone-dead. Subsequently I’m brain-dead. Și scriu pe blog în același timp. How cool is that? Deci am fost sâmbătă la bazar. Brioșe, brownies, macarons, fimo-uri bibilite ore întregi. Și pentru cât? Pentru 48 de lei. Pentru că eu nu sunt un plod idiot și bucălat, cu ochi albaștri, care flutură de două ori din gene și primește bani pe degeaba că, deh, mă-sa el s-a chinuit să trântească două mere și trei linguri de aluat în cuptor, pe când eu sunt doar o șmecheră care se gândește la profit. (Nu spun că nu-i așa, dar în ziua de azi monștrii ăia învață întâi să-și numere banii, după care să îi câștige și în final să-și țină balele în gură. Detestabil. Unde vă sunt valorile?!)

WeHeartIt is mui tare.

______________________________________________________________

*click
**acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare

Comentarii (5) »

ChiChi Kickass. Since 1999.

16/11/2010 · Înregistrat sub musings · Tagged , , , , , , ,

(Presumably.)

Ieri, la mate, Marilyn se plângea că i s-a-ntunecat creierul de la atâta geometrie, moment în care a scăpat linia pe jos și s-a aplecat s-o ridice, iar eu m-am amuzat teribil zicând că s-a băgat sub masă să caute Lumina (cu L).

Așa că nu mă mai plâng. Prea tare.  ChiChi Kickass (meaning Chi) se mută la Prejmer. Copainu’ a zis că are plasmă în grajd. Am contrazis-o.

Oas-Gutai-Tibles-Căliman-Gurghiu-Harghita. Ăștia-s munții care bestehenesc din roci vulcanice. Fac parte din Grupa Carpaților Maramuresumui și ai Bucovinei și respectiv cea a Carpaților Moldo-Transilvăneni. Deci dau teză la geogra, amiga.

Mă întreb cine a avut ideea să se predea fizică în școli. Sigur era ceva rudă cu primitivul ăla care a zis că trebuie să facem sport și cu neanderthalianul din cauza căruia a trebuit să desenăm nenumăratele tipuri de lămpi și felul în care becurile aruncă lumina. Adică, serios acum, și-așa s-a cam rupt firul de când cu geometria în spațiu (care de fapt nici nu e în spațiu pentru că o faci pe hârtie, însă o faci ca și cum ar fi în spațiu, deși caietul e cât se poate de plan, așa că nu are nici o legătură cu spațiul, prin urmare nu numai că nu văd nimic în spațiu, dar nici nu am ce vedea în spațiu); de unde să știu cum vine aia convecție?! Și pe bune, de când se amestecă moleculele a două corpuri solide? Pentru că, după mintea mea de copchil cu aere de smartass, nu o fac. Tot din câte știu eu (același copil ofticat intelectual) cărămizile Sfinxului nu-s lipite între ele, și vorba aia, stau acolo de enșpe mii de ani. Și nu mă interesează dacă sunt lipite; eu (de data asta, la modul general) nu văd absolut nici-o logică în chestia asta, și n-am absolut nici-un chef să-mi bat capul cu suspensii de polen când examenele bat la ușă – examenele ale căror subiecte nu sunt legate nici măcar printr-un fir invizibil de energie potențială (?!) cu ce am tocit până acum.

Cred că lumea ar trebui să se uite la mai multe Hitchcock-uri, să citească Passenger to Frankfurt, să mănânce în fiecare zi o porție de Kladdkaka cu înghețată și că oamenii nu ar mai trebui să te descrie folosind neologisme ca dezlânată dacă ai mai puțin de 18 ani și porți platforme (♥).

Comentarii (4) »

Unerwartet.

26/10/2010 · Înregistrat sub musings · Tagged , , , , , ,

Mamă-mamă. Groaznic de obositor, zău. Și ce e cel mai rău e că mi se pare din ce în ce mai inutil.

Da, mie, Cârtiței, mi se pare din ce în ce mai inutil. Tehnologia a fost o tâmpenie din start – ce nu încape la celelalte materii, băgăm la tehno. Pe principiul ăla cu linsul farfuriei, nu care cumva să rămână ceva pe-afară. Așa că trecem la unele care sunt, aparent, mai inteligente: latina. Latina e mama limbilor, romanii-s mama noastră etc. Și pe mine cu ce mă ajută? Sigur, o să mă simt nemaipomenit de împlinită când o să citesc frumos, cu accentul pus corect, cine știe ce inscripție de pe vreun momument uitat de lume. Și o s-o și înțeleg. Da’ același o să fie sentimentu’ când media îmi scade cu 0,03 sutimi (o tragedie a vieții de elev) pentru că, în loc să stau să învăț la română, am tocit arborele genealogic a lu’ Romulus și Remulus sau viceversa? Mnu, nu cred. De fapt, sunt sigură că nu.

Nu-mi pasă nici cât negru sub unghie de apoteme, bisectoare, cutii de Toblerone și frigidere (= prismă triunghiulară regulată și naiba știe ce fel de pa-ra-le-li-pi-ped sau ce-o fi), dar îmi pasă de Emma. De ce nu interesează pe nimeni chestia asta?

Am somewhat of a culinary genius! J’ai gătit pui cu cocos și o salată de castraveți și ceapă de și-a luat până și Marylin (!) două porții. Bine, inițial era vorba să le facem împreună, dar Marylin se distra prea tare ținând puiul crud în mână. E ca siliconul și asta o amuză enorm.   

De când s-au apucat să construiască un bloc ultra-modern la poalele dealului unde stau (ceea ce mă face să mă întreb cum naiba își iau urbanistii ăștia diplomele; să aprobe așa ceva într-un cartier de pe vremea lu’ tata-mare care a murit în ’44!), a început să se umple de muște. Probabil că se adună la prostia muncitorilor.

Vineri mă duc la București la finală de dresaj (finala cui rămâne să ghiciți voi…). Salivez gândindu-mă la brioșele cu mere cu scorțișoară și sos de ciocolată albă pe care o să le duc.

And on that bombshell it’s time to end the show.

Comentarii (2) »

Your turn to die. Come on, it was fun!

03/09/2010 · Înregistrat sub musings · Tagged , , , , , , , ,

Două lepșe deodată. Asta-i dubios. Considering I’m no attention ho.
  • Prima-i cu nume. Am senzația c-o s-o reduc la jumătate.

1. YOUR REAL NAME: Really now?!

2. YOUR GANGSTA NAME (first 3 letters of real name plus izzle): Ok, o să merg pe The Mole. Theizzle. Sau Carizzle. Whatever.

3. YOUR DETECTIVE NAME (favourite colour – I’m all about UK – and favourite animal): Asta e greu. Da’ merg tot pe Cârtița. Nude Mole. Huh. Nude.

4. YOUR STAR WARS NAME (first 3 letters of your last name, first 2 letters of your first name, last 3 letters of your mom’s maiden name): Inathina. Sau Inacarina. Pentru că nu vă zic numele de familie. (Uhm… duh?!)

5. YOUR SUPERHERO NAME (second favourite colour, favorite drink): Red Redd’s. Nu-mi place roșul așa mult. Did it on purpose.

6. YOUR ARAB NAME (second letter of your first name, third letter of your last name, any letter of your middle name, second letter of your moms maiden name, third letter of your dads middle name, first letter of your siblings first name, last letter of your moms middle name): People. I. Don’t. Have. A. Middle. Name. Neither do I have a sibling. Jeez.

7. YOUR WITNESS PROTECTION NAME (mother’s middle name): Serios acum. Ce au ăștia cu al doilea nume?! Sorry, no got.

8. YOUR GOTH NAME (black, and the name of one your pets): Black Minnie. Mhmm. The Minnie.

  • În următoarea sunt menționați Edward Cullen și mama. O să fie interesant.

Mama este cea mai… pe lângă persoană născută vreodată. Eram la Coco Chanel & Igor Strawinsky. În fața noastră stătea un cuplu. În film, rușii albi se adunaseră la niște doamne acasă. Mama, pe un ton de Einstein care discută cu un plod de 5 anișori, îmi explică cum au fugit ăia din Rusia și s-au refugiat în Franța. Peste 2 minute, cuplul din fața noastră pleacă. Eu, copil curios de fel și inteligent, întreb:

- S-au simțit discriminați de film? Ma-am, de ce-au plecat?

Mama, fericită să mă mai educe un pic și mândră de conostiintele ei îmi răspunde triumfător:

- Pentru că au venit bolșevicii!

- …

Îmi vine să vomit de la… sushi. Câh. Carne crudă?! WTF?

Mă plictisesc când… nu am ce face?? Dar eu am întotdeauna ce face. I mean, doar sunt Cârtița.

Mi-ar plăcea de Edward dacă… ne-ar face tuturor un serviciu și s-ar sinucide. Organele, bineînțeles, ar trebui să le doneze pe undeva prin Pakistan.

Când văd un tip hot… mă întreb că s-ar alege de viața lui socială dacă n-ar mai fi așa ‘hot’.

Mă uit la oameni  și… mă întreb când au pus ultima oară mână pe-o carte.

Mă enervez când… oamenii fac/spun ceva doar de dragul de-a o face. Fără argumente.

Porecla supremă pentru tata este… Întrebare: cine naiba îi pune porecle lu’ tăticu?!

Ce animal aș fi… Sigur nu o lipitoare.

Fac pe nebuna numai când… “Nebuna” e un termen relativ.

Prietena mea cea mai bună îmi spune mereu… Shush. E secret.

Când sunt supărată scot zgomote… Zgomote scot calculatoarele. Eu încerc să fiu practică. Adică… știu și eu… rezolv problema?! Sau ignor cauza. Depinde.

Serviți-vă, oameni buni. E pe gratis.

Comentarii (5) »

Also wollen sie Argumente…

08/08/2010 · Înregistrat sub musings · Tagged , , , , , , ,

Citii deci Noua și scurta viață a lui Bree Tanner. Ar trebui să facă economie de timp, spațiu și cerneală și să-i zică Inutila Bree Tanner.

Probabil că m-am lovit foarte tare la cap în decursul ultimelor două săptămâni pentru că am senzația că mă așteptam ca Meyer să se coboare de pe norișorul ei de vată de zahăr și să scoată la imprimantă ceva mai digerabil.

Era de așteptat că nu-i așa.

Și ca să încep cu începutul – cum ar fi trebuit și Meyer să facă – vă comunic un fapt evident: Bree e un meyerpire cât Taipei 101. Ce vampir care se respectă (scursură a societății sau nu), care nu a suferit de schizofrenie cât era încă om sau care chiar este vampir și nu un sărman suferind de cine știe ce diformitate a creierului care îl face să vrea să sugă sânge se predă?! Adică nu tu luptă, nu tu mândrie, nu tu demnitate, nu tu nimic… toate lipsesc cu desăvârșire.

Sau era prea rănită de minciunile pe care i le-a turnat Bau-Bau Riley? Știa că ăla mințea și totuși s-a dus. A fost doar incredibil de proastă și fraieră; nu manipulată. Inteligența  lipsește cu desăvârșire.

Nu mai spun că ni se vorbește constant de durerile transformării și este menționat și un braț rupt de-al lui Bree. Totuși, descrierea ambelor scene lipsește cu desăvârșire. Credeți-mă, am căutat.

*coughShowNotTellcough*

Și mai am o dilemă: în film, înainte de lupta cu perne, de ce se concentrează atâtea cadre pe ea? Dacă în carte e atât de insignifiantă (așa susține Meyer în prefață!), de ce nu e și în film la fel? A, stai, asta ar necesita consecvență. O calitate care pare să îi lipsească lui Meyer cu desăvârșire.

Totuși, putem să ne ducem la culcare împăcați – doar 4 chestii lipsesc cu desăvârșire!

Și, deși adorm cu rămășițele pomeților plimbându-mi-se prin sinusuri și cu un posibil chist prin creier sau blocaj renal la orizont (Doamne ferește!), vreau ca măcar voi să aveți parte de un somn ușor. Ca să vedeți ce animal bun e Cârtitza! Ascultați în pace și rămâneți uimiți.

P.S:  Azi Cârtitza sărbătorește 50 de posturi și 100 de comentarii (cu o medie foarte încurajatoare de 2 comentarii/post). Ieei.

Comentarii (11) »

Jesus Christ on a pogo stick!

26/05/2010 · Înregistrat sub musings · Tagged , , , , ,

(Oh, bite me! M-ați prins, am luat-o de-aici.)

A-nnebunit lumea. Cu totuuul. Și diriga-n frunte. Zice că-mi scade nota la purtare pentru că am îndrăznit să-mi exprim opinia. Să se ducă la dracu’ cu crăci cu Silvester a ei (că nu e-n stare să ne ducă în excursie la Sibiu singură). O urăsc. O urăsc. Să-și taie gatu’ cu periuța de dinți. Îmi consumă oxigenul. De ce trebuie să mergem în două microbuze separate și să vizităm biserica fortificată din Codlea și să facem P&P Pause (pauză de picnic și pipi) la Făgăraș și nu putem pur și simplu să închiriem un autocar cu 30 de locuri, să ne ducem la Sibiu (adică locul în care vroiam să ajungem in ză farst pleis) și să ne plimbăm pe unde ne taie capu’ și să mâncăm unde ne taie capu’?!

Și mai e și copchila aia bolnavă dintra 6-a.  Când eram eu într-a 6-a, nu știam cum să mă fac mai mică și să trec mai repede pe coridoare. Asta-ți sare în cap. NU glumesc. S-a răstit la o tipă cu un plod de mână care încerca să o oprească să-i smulgă scalpul unei colege de-ale mele. Credea că o făcuse curvă. (Care e!) E n-e-b-u-n-a. Scăpată de la Eminescu. Eu eram ceva de genu’: “Have you friggin’ lost it?” *sarcasm* Și ea era ceva de genu’: “Waaaaa! Gimme meat! Roaaar!” *piei, Satană!* Și e prima persoană căreia i-am sugerat cu toată seriozitatea să se ducă la cursuri de auto-control. Și căreia mi-am dorit cu toată ființa mea să-i înfig un cui ruginit în ochi. Ah, și dirigăi.

Și chiar cred că trebuie să iau MemoPlus. Da, mai vroiam să scriu ceva. Și ar mai trebui să renunț la “și”-uri.

O, da. Faza cu geniul neînțeles. Parcă începe să-mi pută. Adică geniile neînțelese sunt slabe și nu mănâncă mai nimic pentru că nu simt nevoia și au mâini cu degete lungi și albinoase cu care se întind după niște Virginia Slims. Exact ce nu fac eu. Și geniilor neînțelese le plac frazele kilometrice. Mie nu. Și locuiesc în castele putrede și faine. Și sfârșesc prin a se sinucide. Pentru că sunt neînțelese. Și nu te sinucizi dacaesti înțeles (poate dacă ești schizofrenic). Și dacă nu te sinucizi ești înțeles , și dacă  ești înțeles nu ești neînțeles, darămite geniu neînțeles. Și eu nu vreau să fiu doar geniu (*sarcasm*… again). Și evident că n-am renunțat la “și”-uri.

Comentarii (3) »

Achizitii, Breakfast at Tiffany’s si lucruri care ma dispera

27/01/2010 · Înregistrat sub musings · Tagged , , , , ,

Da. Am vrut sa inchiriez niste filme cu Marylin Monroe, dar tipul nu avea decat “Breakfast at Tiffany’s”. Stiu ca ar fi trebuit sa-l vad acum… muuult timp, da’ na. Mai am si eu scapari.

Achizitiile le-am facut de la (relativ) nou deschisul Carturesti in Brasov: Luna plina – Kelley Armstrong (face parte din seria “Women of the Other World”, de unde deducem ca personajele principale sunt femei ce se vor a fi independente si puternice; dar mie mi se pare ca Elena e cam toanta), Revolutionary Road - Richard Yates (are niste review-uri foarte bune… precis ati auzit de film, nu?), Diavolul si domnisoara Prym - Paulo Coelho (prima impresie e una groaznic de buna, a doua se anunta si mai si), Monstri plini de speranta – Nicholas Mosley.

Si asa ajungem la lucruri care ma dispera (ca doar na, asa se cade; sa le luam in ordine). Traducerile din ziua de azi. In Luna plina scrie de vreo 3 ori – fara se se corecteze in vreo propozitie ulterioara – “capatul aleei”. Eu am invatat chestiile astea la scoala acum cativa ani, si nu am cine stie ce memorie, dar din cate stiu eu, la plural cade un ‘e’ si se adauga un ‘i’. La forma accentuata se mai adauga un ‘i’. Forma accentuata de singular e atunci “aleii”. In Skulduggery Pleasant zicea ceva de “coarde vocale”, nimic de “corzi”. Acum citesc Monstri plini de speranta (roman tradus de Cornelia Bucur – parca am mai auzit de ea – care are un vocabular destul de restrans). De 4 ori pe o pagina (si de vreo 45 intr-un capitol) apare urmatorul grup de cuvinte: “M-am gandit:… Apoi:…. Apoi:…”. Poftim? Si se pare ca, pe vremea primului razboi mondial, oamenii nu stiau decat sa “spuna”. Habar n-aveau sa “zica”, sa “intrebe”, sa “raspunda”, sa “sopteasca”…

Ceea ce ma duce la halul in care au ajuns romanii sa vorbeasca. Ma rog, sa scrie. Si ce fraze lipsite de sens! Si la faptul ca nu vreau sa ma gandesc ce se alege de noi. Asta am constatat citind pagina “Despre mine” a blogurilor pe care le-am vizitat. (Majoritatea proprietarilor fiind de varsta mea…) O propozitie foarte frecventa suna cam asa: Urasc minciuna, ipocrizia, aroganta etc. Arata-mi pe cineva care adora atributele astea si o sa-i inteleg rostul. Aproape la fel de frecvent, tinerele se compara cu personaje din Twilight (din pacate, originalitatea a ajuns un concept utopic) si-si descriu ochii ca avand minimum 3 culori (care variaza mai mult decat cele ale curcubeului). Tinerelor le place de asemenea sa-si vada atuurile ca pe niste dezavantaje: “Intotdeauna am obraji rosi!..e atat de jenat…..” E ca si cum ai spune: Stii, eu am un Bugatti Veyron, da’ daca ti se pare prea ostentativ, il schimb cu un Jaguar de epoca de doua ori mai scump! Intelegeti ce vreau sa spun?

Stiti ce mai e trendy si tampit? Sa zici ca-ti plac lucrurile mici/simple (roua, stelele, luna  – la mare cautare, frunzele, zapada etc.)… Mai nou, tot ce e scris e despre moarte, viata, iubire sau sex. Prin urmare, se cade sa aratam atentie si celorlalte milioane de lucruri din lume. (Mie-mi plac budele, sac!) De asemenea, tot ce e scris merge pe logica bine insumata de Ioana Bot (in rubrica Carti de plastic din Dilemateca): daca e greu de inteles, e scris inteligent si profund. Pe dracu! N-am inteles niciodata analizele textelor literare care au luat locul I la diverse concursuri. Propozitii fara inteles si fara sfarsit. Dupa cum spunea tot Ioana Bot, nu poti scoate apa din piatra seaca. Asa ca degeaba stai si insiri nenumarate epitete si metafore daca n-ai nimic de zis. Si vai! cat de multi sunt aceia!…

Ma mananca nasul, talpile, palmele si spatele sa dau un link; dar nu e frumos. Ca sa nu mai spun ca inca nu i-am spus respectivei persoane ce grozavii posteaza, si mi-e ca gestul asta o sa fie conisderat o dovada de lasitate.

Comentarii (2) »

« Previous entries
Pagina următoare »
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.