Ohmygoodness. I mean, OHMYGOODNESS!
This is big. Epic, actually.
Lăsați Shutter Island. E mișto. But please. Cine are nevoie de un sanatoriu pe o insulă izolată când are Inception? (Asta e cea mai retorică întrebare pe care am adresat-o în viața mea.) Uitați de Titanic, de The Exorcist, de The Good Wife, de Grey’s Anatomy, de Revolutionary Road, de The Boy în Striped Pyjamas; uitați de tot și de toate, abandonați-le pentru Inception – al cărui titlu nici măcar nu începe cu “the”! E magnific, mirific, minunat, grozav, incredibil de tare, genial – capodoperă, folks!
Și. E original. Într-o lume de remake-uri în care toți te îndeamnă să reciclezi, Inception e original. Bine, mulți au mai făcut filme psihologice sau despre vise. Da’ aici e diferit. Plus că îți explică tot. Nu direct, da’ idea e că înțelegi, urmărești firul acțiunii, și totuși la un moment dat îți dai seama că ești atât de prins de acțiune (dap, aia care lipsește din Țara Minunilor) încât habar nu ai când au ajuns personajele să facă… ce-or face în momentul respectiv. Și cum îi spuneam. E despre putere și unde poți ajunge dacă abuzezi de ea (limbo, anyone?). Da’ nu putere din aia murdară și scârboasă. (Ca să mă citez – I’m waaay beyond that!) Nici din aia politică. Din aia subtilă, cu adevărat mișto.
Eames e mortal. Foarte.
- The price on my head – was that dead or alive?
- Not sure. See if he starts shooting at you.
Oricum. Trebuie să-l mai văd o dată. De fapt, de mult mai multe ori. It’s pure awesomeness. Pure genius.
Am mâncat mult prea mult. Cinematografele din România îs jalnice.
Mai e careva prin zonă care a primit 14 pagini de exerciții la mate? Nu vă-nghesuiți!
Nici eu n-o să mai fiu mult “prin zonă” că tre’ să mi le fac. Așa că hasta la vista, baby. Whatever. I need to write. Hah. Ca și cum aș face-o.
Aveti permisiunea sa sariti in sus de bucurie. Si din moment ce ea a zis (pa veb!) ca is speciala, ma simt nevoita sa dedic si io cateva cuvinte (nu, nu un moment de reculegere).
]
