Daca tot sunt in criza de subiecte, de ce sa nu scriu si la mine pe blog cat de idioata mi se pare seria asta, cu tot cu autoarea ei. Presupun ca ar trebui sa incep cu cartile.
Inceputul o gaseste pe Bella plecand in Forks, la tatal ei. De fapt, aflam ca acesta este un sacrificiu urias pentru ea, dar o face pentru ca mama ei sa-si vada de viata cu noul ei sot, Phil (al carui nume este irelevant, insa care este mentionat in repetate randuri). Bella ne-o descrie pe mama ei ca nefiind in stare sa gateasca, si isi exprima multumirea catre Phil, datorita caruia aceasta avea sa poata trai linistita cu facturile platite. Adica ce, aia nu putea trai fara vreun barbat prin preajma?! Asta e de-a dreptul sexist, unde mai pui ca vine de la o femeie!
Apoi Bella ajunge in Forks. Forks este un orasel oribil unde, Doamne fereste!, ploua iar oamenii se poarta nemaipomenit de urat cu saraca fata, ca sa nu mai spun ca vreo 2 baieti ii cad la picioare inca din prima zi de scoala. Sa cheme careva Protectia Copilului!
Dincolo de asta, oamenii din Forks nu s-ar fi putut purta mai frumos cu ea nici daca ar fi fost reincarnarea lui Elvis Presley.
Dar nu, ea este Mary Sue. In perfectiunea ei (si culmea, neindemanarea menita s-o faca… sexy?) insa nu se putea sa ii mearga bine. Ea sufera in tacere. Asta pana cand il vede pe Edward Cullen si se indragosteste neconditionat si irevocabil de el – intriga, adica. Si desfasurarea actiunii si deznodamantul. Prin urmare, povestea este despre dragostea dintre ea si el.
Macar de-ar fi una frumoasa. Dar este extrem de superficiala. Este practic bazata pe cat de bine arata Edward (cu alte cuvinte, daca da o masina peste el, s-a zis cu tot… ah, pardon, e vampir…) si pe mirosul sangelui Bellei. Ca sa nu mai spun ca e incredibil de nerealista. Practic se cunosc de vreo saptamana (timpul e un pic neclar) iar asta se uita noaptea la ea cum doarme. Cand ii spune, ea pare chiar flatata, cel mult jenata cand afla ca el a auzit-o rostindu-i numele in somn. Poftim? Jesus Christ, daca as prinde pe cineva uitandu-se noaptea cum dorm as lua cel mai apropiat obiect si i l-as sparge/rupe in moalele capului. Daca sarim un pic peste detalii neimportante, vom observa ca el o abuzeaza, o controleaza, este posesiv, dupa care o paraseste, amandoi vrand sa se sinucida. Oameni buni, cheia unei relatii sanatoase!
Iar personalitatile personajelor… Bella este o rusine pentru rasa omeneasca. Ceilalti sunt o rusine pentru vampiri. Auzi, stralucesc! Carlslile se vrea a fi un mare binefacator care urasta ce a devenit; cand colo umbla in stanga si-n dreapta condmnand oameni fara acordul lor la existenta pe care o “uraste” atat de mult. Si de unde faza cu medicina? Prea obsedat de joaca de-a Dumnezeu?
Dar prea mult cu vorba. A venit vremea s-o tocam pe Bella. Stai, nu avem nici o Bella. Doar o tipa superficiala, infatuata, egocentrista si extrem de proasta. Si cam atat. Un scriitor normal ar fi considerat asta doar un “schelet” al unui personaj (poate nu chiar cel principal). Totusi, acest schelet umbla impiedicandu-se ca un retardat de toate denivelarile ce-i ies in cale.
Iar Edward… haide, e penibil se inchini pagini intregi frumusetii lui de Adonis. Nici macar o conversatie normala. Nici-un “ce mai faci”, nici-un “ai vazut James Bond”, nimic! Bella e prea ocupata sa ne spuna la fiecare cinci litere ca Edward este perfectiunea perfecta a perfectiunii intruchipate. Ce noutate! Asa-i ca e interesant? Daca n-ar costa cat 10 mese de pranz mi-as mai cumpara un exemplar!
In fine, in afara de minunata – nu, mirifica lui infatisare nu aflam nimic despre Edward (decat ca e un maniac pshihopat care bea sange. Dar hei, asta e cool, nu?).
E o gramada de umplutura, mai ales in New Moon si Eclipse, carti pe care aflam ca autoarea nici nu planuia sa la scrie. Bella ne demonstreaza inca o data ca stupiditatea ei nu are limite: saracul Jacob isi petrece luni de zile facandu-i pe plac Bellei (care dupa chipul si asemanarea lu’ ma-sa e Miss. Moarta-Fara-Un-Barbat), dupa care ea pleaca fara sa-i zica macar “multumesc” sa-l salveze pe dragul de inger Edward. Cand se intorc, ea isi da seama (intr-un sfarsit) ca e indragostita si de Jacob. Iooooi! I didn’t see that coming! (Minunat, inca unu’ la vederea caruia face hiperventilatie si lesina!)
Dupa aceasta surpriza neasteptata, ne asteapta Breaking Dawn, asta fiind un soc in comparatie cu ce-a fost pana acum. Trebuia sa fie despre lupta cu Volturii, da’ na, Meyer cum e ea buna la suflet vrea happy end si pentru Jacob, asa ca baga tampenia cu Reneesme (sau se scrie Renesmee?!). O sa incep cu ceea ce este evident: numele acesta nu ar trebui sa existe pe fata pamantului. (Ma rog, treaca de la mine. Desi eu am facut un compromis cand nu i-am stors creierii pe canalul lacrimal toantei care a scris asa ceva, dar cine sunt eu sa comentez?…) Lipsa de creativitate se observa pe tot parcursul cartii (stralucesc, ei?) – ca si lipsa unui plot, de alfel – dar sa combini numele bunicilor ca sa gasesti un nume potrivit pentru copil intrece orice limita. Ar trebui sa ma cheme Dorcela/Maroina-Aleoise/Moiexandru… *multumindu-I lui Dumnezeu ca parintii ei au creier* ehem, continuand, Jacob se indragosteste de ea, Nessie adica. EEEW! Ca si cum n-ar fi de-ajuns, baga tampenia aia cu imprinting; ceea ce inseamna ca Jacob va face candva sex cu fiica tipei pe care a iubit-o (de ce, e peste puterea mea de intelegere). Stiti cum se numeste asta? Pedofilie. La maxim. Este scarbos si dezgustator.
Apoi o gasim pe Meyer plangandu-si sufletelul ei ranit de criticile celor 7-8 edituri care au respins-o. Ne spune asa: “I will state, for the record, that my queries truly sucked, and I don’t blame anyone who sent me a rejection (I did get seven or eight of those. I still have them all, too). The only rejection that really hurt was from a small agent who actually read the first chapter before she dropped the axe on me. The meanest rejection I got came after Little, Brown had picked me up for a three-book deal, so it didn’t bother me at all. I’ll admit that I considered sending back a copy of that rejection stapled to the write-up my deal got in Publisher’s Weekly, but I took the higher road.”
“I don’t think my books qualify to be Oprah books. I think you have to take on bigger issues than Vampire/Werewolf love to make her interested. I don’t have any incest, adultery, spousal abuse, mental disease, molestation, anorexia, suicide, cutting, etc. Which is why I won’t ever get the Printz award either.”
Nu mai spune. Putem taia urmatoarele: spousal abuse, suicide, mental diseases. Si tot n-ar lua nici un Printz. E ca si cum ar fi sigura noi suntem de vina ca nu ne place ce scrie (ceea ce si e). Apoi spune ca povestea ei de dragoste e mai buna decat cea a lui Romeo si a Julietei sau decat cea a lui Elizabeth Bennet si a lui Darcy. WTF, WTH, WTF, WTH??!! Tw Staff: Reading Twilight it came to me the story of Westley and Buttercup. Is Bella and Edward’s love True Love like theirs?
Stephenie: Actually Bella and Edward’s love story is better than them. When I was in college, I wrote a lot of papers from a feminine perspective (it’s an easy way to write) on the Princess Bride. Buttercup is an idiot and it doesn’t bother anyone, all that matters is that she’s beautiful, at the end she became a little more smart, but the female characters are very weak in that story. Westley is brave and smart and fights, Buttercup is just beautiful , it’s her only thing, her brain means nothing, her personality means nothing to him, they have the kind of love where they can’t live without each other. It’s not a great example to me, I couldn’t find one who was a really good comparison to me, I mean, Elizabeth Bennet and Mr.Darcy is pretty good, except you should think that if either one of them dies the other one will carry on bravely, and Romeo and Juliet were kind of idiots, they didn’t know each other very well. And Anne Of Green Gables and Gilbert Blythe, but they are much more like Jacob and Bella, they’re friends,they get on the nerves of each other a lot. I didn’t find out yet a Bella and Edward love story that really satisfied me that way.
Pur si simplu pica la literatura. N-a inteles deloc mesajul lui Austen, ca sa nu mai vorbim de Shakespeare. Sincer, nici nu cred ca a citit. Oricum, inseamna ca trebuie sa ma apuc de The Princess Bride. Daca lui Meyer nu-i place, eu o s-o ador.
Asta fu cartea si autoarea. Despre film, atat va zic: spre deosebire de Edykins, noi nu avem o eternitate in viata (pe care nu stim cum sa ne-o petrecem), asa ca nu irositi 121 de minute pe care nu le veti mai putea recupera ca sa va uitati la el 
45.652587
25.581295
