Postări etichetate marilyn monroe

You want history.*

13/12/2010 · Înregistrat sub musings · Tagged , , , , , , , , , , ,

So, am luat +10 la geogra, da’ eu n-o întreb pe profă dacă pot da și la isto pentru că nu sunt genul care să facă lucruri dacă nu-mi iese nimic din ele (a se citi: sunt o leneșă împuțită).

DAR – și asta e un dar mai mare decât mine, tine, decât noi toți, striviți împreună într-o masă uniformă de sânge, oase și carne crudă, din care sunt stoarse ideologiile și principiile unul câte unul, apropiindu-ne din ce în ce mai mult de origini – (?!?) – Ha! Ia de-aici, Eminescule!** – (?!?) – mâine dau teză la mate. Sunt ridicol de inconștientă. De când am început tezele. Adică scriam teză, cu mânuța mea plină de cerneală (stilourile care nu curg sunt vii și fug de mine), cu ciorne și coate date din stânga și din dreapta, și eu n-aveam nicio treabă. Absolut niciuna. Oricum, e bine. Vacanța vine cu ultima teză dată.

Știați că există gândaci de zăpadă? Nu zău, sunt ca o boabă de fasole cu niște antene slinoase, groaznic de scârboși. Mi-e frică de ei, și de gândaci în general, mai ales de când am văzut episodul ăla din House în care îi scoate uneia o căpușă sau o ploșniță de nu zic eu unde (pentru numele lui Dumnezeu, that is disgusting!): nu mai vreau că amicu’ Google să îi trimită acișa pe ciudații care caută poze cu personaje manga goale (And Marilyn was misunderstood because…?).

Cred că mi-a înghețat creierul. It’s kinda stone-dead. Subsequently I’m brain-dead. Și scriu pe blog în același timp. How cool is that? Deci am fost sâmbătă la bazar. Brioșe, brownies, macarons, fimo-uri bibilite ore întregi. Și pentru cât? Pentru 48 de lei. Pentru că eu nu sunt un plod idiot și bucălat, cu ochi albaștri, care flutură de două ori din gene și primește bani pe degeaba că, deh, mă-sa el s-a chinuit să trântească două mere și trei linguri de aluat în cuptor, pe când eu sunt doar o șmecheră care se gândește la profit. (Nu spun că nu-i așa, dar în ziua de azi monștrii ăia învață întâi să-și numere banii, după care să îi câștige și în final să-și țină balele în gură. Detestabil. Unde vă sunt valorile?!)

WeHeartIt is mui tare.

______________________________________________________________

*click
**acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare

Comentarii (5) »

Unerwartet.

26/10/2010 · Înregistrat sub musings · Tagged , , , , , ,

Mamă-mamă. Groaznic de obositor, zău. Și ce e cel mai rău e că mi se pare din ce în ce mai inutil.

Da, mie, Cârtiței, mi se pare din ce în ce mai inutil. Tehnologia a fost o tâmpenie din start – ce nu încape la celelalte materii, băgăm la tehno. Pe principiul ăla cu linsul farfuriei, nu care cumva să rămână ceva pe-afară. Așa că trecem la unele care sunt, aparent, mai inteligente: latina. Latina e mama limbilor, romanii-s mama noastră etc. Și pe mine cu ce mă ajută? Sigur, o să mă simt nemaipomenit de împlinită când o să citesc frumos, cu accentul pus corect, cine știe ce inscripție de pe vreun momument uitat de lume. Și o s-o și înțeleg. Da’ același o să fie sentimentu’ când media îmi scade cu 0,03 sutimi (o tragedie a vieții de elev) pentru că, în loc să stau să învăț la română, am tocit arborele genealogic a lu’ Romulus și Remulus sau viceversa? Mnu, nu cred. De fapt, sunt sigură că nu.

Nu-mi pasă nici cât negru sub unghie de apoteme, bisectoare, cutii de Toblerone și frigidere (= prismă triunghiulară regulată și naiba știe ce fel de pa-ra-le-li-pi-ped sau ce-o fi), dar îmi pasă de Emma. De ce nu interesează pe nimeni chestia asta?

Am somewhat of a culinary genius! J’ai gătit pui cu cocos și o salată de castraveți și ceapă de și-a luat până și Marylin (!) două porții. Bine, inițial era vorba să le facem împreună, dar Marylin se distra prea tare ținând puiul crud în mână. E ca siliconul și asta o amuză enorm.   

De când s-au apucat să construiască un bloc ultra-modern la poalele dealului unde stau (ceea ce mă face să mă întreb cum naiba își iau urbanistii ăștia diplomele; să aprobe așa ceva într-un cartier de pe vremea lu’ tata-mare care a murit în ’44!), a început să se umple de muște. Probabil că se adună la prostia muncitorilor.

Vineri mă duc la București la finală de dresaj (finala cui rămâne să ghiciți voi…). Salivez gândindu-mă la brioșele cu mere cu scorțișoară și sos de ciocolată albă pe care o să le duc.

And on that bombshell it’s time to end the show.

Comentarii (2) »

Destination unknown

17/07/2010 · Înregistrat sub musings · Tagged , , , , ,

M-am întors din Barcelona. (Duh!)

Și am una dintre pozele de care ziceam acum vreo săptămâna. E supra-expusă, știu, și editată la maxim, dar nu e vina mea că Sixi nu știe ce înseamnă “Dă-te mai în spate când îți zic, ce Dumnezeu?!”

2, 3, șiii: "Lo sol español, español, español! Lo sol español, español..."

Observați mândria cu care purtăm steagul de 5, 95€, steagurile pictate cu creioane de 90 de cenți bucata și chipsurile pe care le-am mâncat doar pentru că ambalajul era roșu cu galben. Și cu asta blogul rămâne doar în semi-anonimat – dacă ghiciți, desigur, care sunt eu. Și nu vă imaginați că o să confirm sau infirm vreo variantă.  Apropo de asta. Sper că v-ați dat seama că nu mă cheamă Emilia, nu?  Eh, până la urmă uite că tot anonimă rămân. (Geniu neînțeles și microbist!)

Știți că se poartă și la case mai mari? Imbecilitatea zic. 7 zile la rând am auzit încontinuu (de la Mc până la check-in) “No lo’entiendo!”. Păi dacă ai un cabeza chiquita și eres una idiota! (Nu răspund de ortografie.)

Cochetez cu idea să-mi mai fac un blog. (Cochetez e subliniat pentru că doar asta fac cu idea și nimic mai mult.)

Ar trebui să inventeze careva un parfum cu senzor. E mai distractiv să apeși la budă pe tot felul de butoane și butonașe, dar devine plictisitor cu parfumul.

Am o carte cu Emily the Strange. Am pierdut în fața tentației de a mi-o lua – după o luptă eroică, evident. În afară de asta, am achiziționat și Noua și scurta viață a lui Bree Tanner. Ca să mai am o dată plăcerea de a o decapita pe Meyer și să-mi exersez talentul de critic – ăla cu care v-am lăsat mască pe toți și care mă chinuie de multă vreme, dar n-am avut pe cine să-l mai testez. Simt o nevoie animalică să critic. Am fost plecată prea mult timp. Și o să mă uit și la Eclipse. Ca să râd de muritorii de rând din tronul meu de cleștar. Ce egoistă sunt.

(Revenind la Meyer. Serios, tipa aia chiar are impresia că personajele ei trăiesc! Ceea ce nu-i rău… până la un punct. Unul mare, să fim siguri că-l vede – ca să-l poată ignora, nu de alta●)

Și-acum pace, oameni buni; Cârtitza a vorbit.

Comentarii (9) »

Pop art

21/01/2010 · Înregistrat sub Fără categorie · Tagged , , , , ,

Ati auzit da hasta? Io-te, ieu dah. Si ii cazu’ sa dedic sh-un post la hasta.

Revenind, daca n-ati auzit de pop art, Andy Warhol sau Roy Lichtenstein (desi oamenii aia sunt Einstein-ii artei…) sigur stiti poza aia cu Marilyn Monroe multicolora sau fetele alea sexy si dragute cu obrajii rosii.

Deci nu. Daca habar n-ai de unde am scos imaginile de mai sus, ceva merge cat se poate de prost. Foarte prost.

Continuand… Oamenii pe care o sa-i insir mai jos sunt ca niste guru ai pop art. Dupa mine, asta ar trebui sa se predea in scoli la ora de desen – cine nu stie cand s-a nascut Warhol are 2! Dar asta e doar parerea mea. Eu stiu pe de rost si ramurile fondatoare ale pur-sangelui englez. Mai e nevoie sa zic ceva? Da’ tot mai bine invat despre el decat sa fac 6 desene spurcate cu Brasovu’ de-mi iese si pe unde nu trebuie.

ANDY WARHOL (August 6, 1928 – February 22, 1987) e taticu’ fondator. A primitara $100.000.000 pentru o pictura, lucru care facura numa’ Pablo Picasso, Gustav Klimt si inca cativa. Originar din Slovacia si crescut in Pittsburgh (Pennsylvania), el e ala care mai picta si conserve si ambalaje.

GIL ELVGREN (March 15, 1914 – February 29, 1980) s-a nascut Gilette Elvgren. El e cel cu fetele alea dragute si sexy (adica nu aschilopate). Reclamele la Coca-Cola sunt tot made by him.

ROY LICHTENSTEIN (October 27, 1923 – September 29, 1997) a fost contemporan cu mine. Oarecum. Daca stiti benzile alea desenate cu tipe plangand si supermani primitivi, el le-a desenat. Nascut in Manhattan (NYC) a fost si sculptor; cubist, mai exact. I’m not that into it… dar si statuile sunt dragute :)

Cand o sa am destui bani si o sa locuiesc la Paris, o sa-mi umplu peretii cu pin-up girls. Am zis.

Sunt dragute si pline de viata, ca sa nu mai spun ca in mansarda mai sunt depozitate anumite obiecte; nu ca la schiloadele astea din ziua de azi – luna, nimic, stralucitor, gol, stupoare!: vid. Desi ele incearca (esuand lamentabil) sa ne demonstreze contrariul.

scrie un comentariu »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.