Postări etichetate plozi

Cârtița-i pe microundă, care microundă s-a rupt.

Un  ceva: Un Lautrec?

O melodie: Satellite – Lena

Un film pe care vreau să îl văd: How to steal a million

Mă uit la: Cat among the pigeons

Vreau să  mă uit la: The Exorcist, Scream, The Shining, Black Swan, The man who knew too much &c.

O formație: Kaiser Chiefs.

Un citat: “Don’t be afraid to dream a little bigger, darling,” because “life’s a one-way street.”

Îmi doresc: Timp elastic.

Un cuvânt care te face să îl pronunți de nenumărate ori: Lapte. Lapte-lapte-lapte.

Dacă ai putea  schimba culoarea cerului: Why in the world would one want to do that?!

Ai dori: Să parlesc franceza.

sau și să: Dorm.

Comentarii (1) »

You want history.*

So, am luat +10 la geogra, da’ eu n-o întreb pe profă dacă pot da și la isto pentru că nu sunt genul care să facă lucruri dacă nu-mi iese nimic din ele (a se citi: sunt o leneșă împuțită).

DAR – și asta e un dar mai mare decât mine, tine, decât noi toți, striviți împreună într-o masă uniformă de sânge, oase și carne crudă, din care sunt stoarse ideologiile și principiile unul câte unul, apropiindu-ne din ce în ce mai mult de origini – (?!?) – Ha! Ia de-aici, Eminescule!** – (?!?) – mâine dau teză la mate. Sunt ridicol de inconștientă. De când am început tezele. Adică scriam teză, cu mânuța mea plină de cerneală (stilourile care nu curg sunt vii și fug de mine), cu ciorne și coate date din stânga și din dreapta, și eu n-aveam nicio treabă. Absolut niciuna. Oricum, e bine. Vacanța vine cu ultima teză dată.

Știați că există gândaci de zăpadă? Nu zău, sunt ca o boabă de fasole cu niște antene slinoase, groaznic de scârboși. Mi-e frică de ei, și de gândaci în general, mai ales de când am văzut episodul ăla din House în care îi scoate uneia o căpușă sau o ploșniță de nu zic eu unde (pentru numele lui Dumnezeu, that is disgusting!): nu mai vreau că amicu’ Google să îi trimită acișa pe ciudații care caută poze cu personaje manga goale (And Marilyn was misunderstood because…?).

Cred că mi-a înghețat creierul. It’s kinda stone-dead. Subsequently I’m brain-dead. Și scriu pe blog în același timp. How cool is that? Deci am fost sâmbătă la bazar. Brioșe, brownies, macarons, fimo-uri bibilite ore întregi. Și pentru cât? Pentru 48 de lei. Pentru că eu nu sunt un plod idiot și bucălat, cu ochi albaștri, care flutură de două ori din gene și primește bani pe degeaba că, deh, mă-sa el s-a chinuit să trântească două mere și trei linguri de aluat în cuptor, pe când eu sunt doar o șmecheră care se gândește la profit. (Nu spun că nu-i așa, dar în ziua de azi monștrii ăia învață întâi să-și numere banii, după care să îi câștige și în final să-și țină balele în gură. Detestabil. Unde vă sunt valorile?!)

WeHeartIt is mui tare.

______________________________________________________________

*click
**acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare

Comentarii (5) »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.