Postări etichetate prieteni

Your turn to die. Come on, it was fun!

Două lepșe deodată. Asta-i dubios. Considering I’m no attention ho.
  • Prima-i cu nume. Am senzația c-o s-o reduc la jumătate.

1. YOUR REAL NAME: Really now?!

2. YOUR GANGSTA NAME (first 3 letters of real name plus izzle): Ok, o să merg pe The Mole. Theizzle. Sau Carizzle. Whatever.

3. YOUR DETECTIVE NAME (favourite colour – I’m all about UK – and favourite animal): Asta e greu. Da’ merg tot pe Cârtița. Nude Mole. Huh. Nude.

4. YOUR STAR WARS NAME (first 3 letters of your last name, first 2 letters of your first name, last 3 letters of your mom’s maiden name): Inathina. Sau Inacarina. Pentru că nu vă zic numele de familie. (Uhm… duh?!)

5. YOUR SUPERHERO NAME (second favourite colour, favorite drink): Red Redd’s. Nu-mi place roșul așa mult. Did it on purpose.

6. YOUR ARAB NAME (second letter of your first name, third letter of your last name, any letter of your middle name, second letter of your moms maiden name, third letter of your dads middle name, first letter of your siblings first name, last letter of your moms middle name): People. I. Don’t. Have. A. Middle. Name. Neither do I have a sibling. Jeez.

7. YOUR WITNESS PROTECTION NAME (mother’s middle name): Serios acum. Ce au ăștia cu al doilea nume?! Sorry, no got.

8. YOUR GOTH NAME (black, and the name of one your pets): Black Minnie. Mhmm. The Minnie.

  • În următoarea sunt menționați Edward Cullen și mama. O să fie interesant.

Mama este cea mai… pe lângă persoană născută vreodată. Eram la Coco Chanel & Igor Strawinsky. În fața noastră stătea un cuplu. În film, rușii albi se adunaseră la niște doamne acasă. Mama, pe un ton de Einstein care discută cu un plod de 5 anișori, îmi explică cum au fugit ăia din Rusia și s-au refugiat în Franța. Peste 2 minute, cuplul din fața noastră pleacă. Eu, copil curios de fel și inteligent, întreb:

- S-au simțit discriminați de film? Ma-am, de ce-au plecat?

Mama, fericită să mă mai educe un pic și mândră de conostiintele ei îmi răspunde triumfător:

- Pentru că au venit bolșevicii!

- …

Îmi vine să vomit de la… sushi. Câh. Carne crudă?! WTF?

Mă plictisesc când… nu am ce face?? Dar eu am întotdeauna ce face. I mean, doar sunt Cârtița.

Mi-ar plăcea de Edward dacă… ne-ar face tuturor un serviciu și s-ar sinucide. Organele, bineînțeles, ar trebui să le doneze pe undeva prin Pakistan.

Când văd un tip hot… mă întreb că s-ar alege de viața lui socială dacă n-ar mai fi așa ‘hot’.

Mă uit la oameni  și… mă întreb când au pus ultima oară mână pe-o carte.

Mă enervez când… oamenii fac/spun ceva doar de dragul de-a o face. Fără argumente.

Porecla supremă pentru tata este… Întrebare: cine naiba îi pune porecle lu’ tăticu?!

Ce animal aș fi… Sigur nu o lipitoare.

Fac pe nebuna numai când… “Nebuna” e un termen relativ.

Prietena mea cea mai bună îmi spune mereu… Shush. E secret.

Când sunt supărată scot zgomote… Zgomote scot calculatoarele. Eu încerc să fiu practică. Adică… știu și eu… rezolv problema?! Sau ignor cauza. Depinde.

Serviți-vă, oameni buni. E pe gratis.

Comentarii (5) »

Destination unknown

M-am întors din Barcelona. (Duh!)

Și am una dintre pozele de care ziceam acum vreo săptămâna. E supra-expusă, știu, și editată la maxim, dar nu e vina mea că Sixi nu știe ce înseamnă “Dă-te mai în spate când îți zic, ce Dumnezeu?!”

2, 3, șiii: "Lo sol español, español, español! Lo sol español, español..."

Observați mândria cu care purtăm steagul de 5, 95€, steagurile pictate cu creioane de 90 de cenți bucata și chipsurile pe care le-am mâncat doar pentru că ambalajul era roșu cu galben. Și cu asta blogul rămâne doar în semi-anonimat – dacă ghiciți, desigur, care sunt eu. Și nu vă imaginați că o să confirm sau infirm vreo variantă.  Apropo de asta. Sper că v-ați dat seama că nu mă cheamă Emilia, nu?  Eh, până la urmă uite că tot anonimă rămân. (Geniu neînțeles și microbist!)

Știți că se poartă și la case mai mari? Imbecilitatea zic. 7 zile la rând am auzit încontinuu (de la Mc până la check-in) “No lo’entiendo!”. Păi dacă ai un cabeza chiquita și eres una idiota! (Nu răspund de ortografie.)

Cochetez cu idea să-mi mai fac un blog. (Cochetez e subliniat pentru că doar asta fac cu idea și nimic mai mult.)

Ar trebui să inventeze careva un parfum cu senzor. E mai distractiv să apeși la budă pe tot felul de butoane și butonașe, dar devine plictisitor cu parfumul.

Am o carte cu Emily the Strange. Am pierdut în fața tentației de a mi-o lua – după o luptă eroică, evident. În afară de asta, am achiziționat și Noua și scurta viață a lui Bree Tanner. Ca să mai am o dată plăcerea de a o decapita pe Meyer și să-mi exersez talentul de critic – ăla cu care v-am lăsat mască pe toți și care mă chinuie de multă vreme, dar n-am avut pe cine să-l mai testez. Simt o nevoie animalică să critic. Am fost plecată prea mult timp. Și o să mă uit și la Eclipse. Ca să râd de muritorii de rând din tronul meu de cleștar. Ce egoistă sunt.

(Revenind la Meyer. Serios, tipa aia chiar are impresia că personajele ei trăiesc! Ceea ce nu-i rău… până la un punct. Unul mare, să fim siguri că-l vede – ca să-l poată ignora, nu de alta●)

Și-acum pace, oameni buni; Cârtitza a vorbit.

Comentarii (9) »

Mornin’, sunshine! E sambataaaa.

În primul și-n primul rând, trebuie să rezolv chestiunea razei de soare. Am primit acum muuuult, muuult timp Sunshine Award. Și erau niște reguli atașate, care ziceau că trebuie să specific de la cine l-am primit și că trebuie să-l dau mai departe la 12 persoane. Eh, eu n-am făcut chestia asta. Știți… rules are made to be broken? Nu. Asta e o tâmpenie. Doar că am o memorie proastă. Foarte proastă. În fine. Eu i-l dau lu’ Gesi. Și oricui mai are nevoie. Că așa-s eu, darnică.

Și mai ziceam că e sâmbătă. Și a fost ziua lu’ Pudi. Și am fost la o pensiune în posterioru’ orașului, ca să mă exprim mai delicat. Da’ a fost fain. Am jucat biliard, provocare și provocare, am fost invadați de furnici, ne-am bombardat cu baloane cu apă și la sfârșit am fost fraieriti la Twister. Cristi se amuza îmbârligându-ne sărmanele membre cum îl tăia pe el capu’, și nici măcar nu avea bunul simț să învârtă acul. Măcar așa, de formă.

EMI :)

Acum sunt prea obosită ca să mai gândesc. Sunt sigură că vroiam să mai scriu ceva. Nu contează. Luni e liber. Ha!

Comentarii (1) »

Übung macht den Meister + Anunt de importanta Majora (adica Imensa)

Asa ca scuzati-mi absenta. Eroina noastra – asta fiind moi – a avut de infruntat vaci, linii paralele, evadati de la Eminescu si alte dobitoace & aratari ale naturii.

[Ca veni vorba, fac o paranteza mica si patrata: Doaaaaaaaamne! Ce-am facut sa merit asa o vita de diriga?!]

Tot eroina noastra ar vrea sa va impartaseasca cateva dintre chestiunile fenomenale pe care le-a invatat in decursul acestui an spectaculos:

  1. Daca bagi un om prost cu capu-n toaleta, i se-nvarte motorasu (=> apa e Stromleiter).
  2. Cand vrei neaparat sa-ti iasa ceva, vei da gres.
  3. Ai grija sa nu faci intoxicatie cu plumb cand pui afurisitele de modele FIMO in cuptor.

Deci, sa va zic Marele si Importantul Anunt. Gesii si-a tras pijamale noi blog :) Aveti permisiunea sa sariti in sus de bucurie. Si din moment ce ea a zis (pa veb!) ca is speciala, ma simt nevoita sa dedic si io cateva cuvinte (nu, nu un moment de reculegere).

Gesii – ii tare. Need I say more? Dap. Locuieste ilegal de departe de mine.

Emi – a.k.a. Femeia cu Porecle. Noi i le dam, nu invers. De-o vreme insa ne rezumam la iEmi. Ar trebui executata la cat de departe sta. Maica Cheala fie cu tine!

Joanna (Oana) – femeia fixa. Pentru ca o apuca la ore fixe. Si-i raman datoare ca-mi lasa mie sferturile de ora.

Ale – aproape la fel de cascata ca mine. Macar nu sunt singura care incurca zilele saptamanii.

Maria – suntem sadice impreuna.

Oa – mai ceva ca un stand-up. Mergi cu Sf. Cheala Dotata-cu-Tinichea!

Pudilina – e aia care atunci cand crezi ca ai surzit te asigura ca nu e asa.

Sper ca n-am uitat pe nimeni. Altfel ma trezesc cu Kopfu’ weg.

Un moment de reculegere pentru amaratii din Haiti si Chile.

*pauza*

Go Green(peace)!

[nu stiu ce-i cu prima parte a titlului :D ]


Comentarii (2) »

Bang!

Asta a fost sunetul ala de sfarsit de vacanta. Mai exact, partea in care iti dai seama ca mai ai teme. Bine, stiam, dar n-am avut chef sa le fac. Strica vacanta. Cea mai tampita chestie care mi se intampla mie in vacante e cand vine cineva si ma intreaba daca mai am teme. Sau cat mai e pana incepe din nou scoala. Ca sa rasupnd, trebuie sa numar zilele libere ramase. Si asta doare la corason.

Trebuia sa merg cu placa. De mai multe ori, de fapt. Da’ am avut ghinion, ca de-obicei; am dat o tura pe la bowling cu Nao&Co. Prima oara in viata mea (Co. era la a doua experienta). Le-am batut mar :) Primele aruncari au intrat direct in santuletul ala afurisit. Dup-aia, am dat un spare. La al doilea joc, am dat 2. Si un strike. Am simtul mijlocului.

Partea buna e ca am fost invitata la vernisajul grupului de la curs (ala foto, la Sighi). Si tipul a zis ca face un curs de dimineata, daca se inscriu destui. Ar fi tare.

Ati auzit de spottedbylocals? Evident, poti sa citesti cu microscopul, ca Bucurestiul tot nu-l gasesti. Pentru cei dispusi sa-si imparta canapeaua, intrati aici.

scrie un comentariu »

Suicidal maniac

Nimic. Pe bune, ce? Oricum, e o intrebare retorica, m-am hotarat deja sa stau sa ma uit, da` asa, de chestie, ce-ai putea face? Persoana de care vorbesc eu e mai ciudata de fel. A fost adoptata si, avand o personalitate relativ slaba, mama ei n-a avut nici o problema s-o creasca in stilul acela “copilul perfect”. Dar a inceput sa intre in contact cu realitatea, nu stiu… bula de carti fantasy in care traia a atins probabil pamantul. Insa nu s-a spart. Orice om a carui bula s-a spart stie ca moartea nu e o alegere. Alegerile sunt fundamental reversibile, ceea ce nu putem spune despre moarte. E ciudata in orice caz. Ba e copilul perfect, ba e o momaie enervanta, ba e ciudata de gasca. Poate suna dur, dar cu siguranta eu ii sunt o mult mai buna prietena de cat imi e ea mie. Adica ei ii place de mine, mie nu-mi place de ea, verstanden? Revenind insa, ce as putea face? Era clar de mult ca are nevoie de un psihiatru, psiholog, ce-o fi sa fie. Mie mi-era, cel putin. Evident ca nu si altora. Un motiv in plus pentru care nu pot sa ma duc la ma-sa sa-i spun:

-Stiti, fiica dvs, vrea sa se sinucida. Mi-a zis c-a incercat de doua ori pana acum.

Ar fi penibil. Mai ales din moment ce s-a razgandit de fiecare data… Ar putea fi doar dorinta de afirmare (parca asa era, nu?) Cert e ca are nevoie de ajutor. Dar nu e treaba mea. Serios acum, e inconjurata non-stop de rude, ar vedea daca se-nverzeste la fata sau ii cade capu’ de pe gat, asa-i?

scrie un comentariu »

Cum a petrecut Cartitza weekendu`

Pai a venit Emi la mine. Constincioase cum suntem, am inchiriat Lemony Snicket`s A Series of Unfortunate Events, Blair Witch Project si The Exorcist ala original. Dupa ce-am testat machiaje pentru Halloween, ne-am uitat la ele. Super tare primul, un pic dezamagita insa de Blair Witch… n-am prea simtit nimic… Ne-a dat totusi ideea sa ne filmam cu aparatu` lu` Emi (un Fujifilm FinePix S1000fd) in timp ce ne uitam la Exorcistul (pun rezultatele cand fac rost de ele) care a fost genial. Stii ce se intampla, nu e ca la majoritatea filmelor unde te ia prin surprindere, dar tot e belea :) ) Cand vomita copila sange si cobora scarile ca un paianjen am tipat de-am trezit-o pe mama. Orrrribiiil. Si in timpul exorcizarii, cand i se fac tipei ochii albi si negri, am facut pana de curent. Urmatoarea miscare a fost sa ne bagam sub plapuma.

Dimineata ne-am dus sa facem poze, Emi sutindu-mi Pentaxu` cu fiecare ocazie… dar nu pot s-o invinovatesc – adoooor camera aia! Na`, si ca sa va indragostiti si voi de ea, pe flickr imi zice icy slush. Emi e *gloww*.

scrie un comentariu »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.