Postări etichetate romanii

You want history.*

13/12/2010 · Înregistrat sub musings · Tagged , , , , , , , , , , ,

So, am luat +10 la geogra, da’ eu n-o întreb pe profă dacă pot da și la isto pentru că nu sunt genul care să facă lucruri dacă nu-mi iese nimic din ele (a se citi: sunt o leneșă împuțită).

DAR – și asta e un dar mai mare decât mine, tine, decât noi toți, striviți împreună într-o masă uniformă de sânge, oase și carne crudă, din care sunt stoarse ideologiile și principiile unul câte unul, apropiindu-ne din ce în ce mai mult de origini – (?!?) – Ha! Ia de-aici, Eminescule!** – (?!?) – mâine dau teză la mate. Sunt ridicol de inconștientă. De când am început tezele. Adică scriam teză, cu mânuța mea plină de cerneală (stilourile care nu curg sunt vii și fug de mine), cu ciorne și coate date din stânga și din dreapta, și eu n-aveam nicio treabă. Absolut niciuna. Oricum, e bine. Vacanța vine cu ultima teză dată.

Știați că există gândaci de zăpadă? Nu zău, sunt ca o boabă de fasole cu niște antene slinoase, groaznic de scârboși. Mi-e frică de ei, și de gândaci în general, mai ales de când am văzut episodul ăla din House în care îi scoate uneia o căpușă sau o ploșniță de nu zic eu unde (pentru numele lui Dumnezeu, that is disgusting!): nu mai vreau că amicu’ Google să îi trimită acișa pe ciudații care caută poze cu personaje manga goale (And Marilyn was misunderstood because…?).

Cred că mi-a înghețat creierul. It’s kinda stone-dead. Subsequently I’m brain-dead. Și scriu pe blog în același timp. How cool is that? Deci am fost sâmbătă la bazar. Brioșe, brownies, macarons, fimo-uri bibilite ore întregi. Și pentru cât? Pentru 48 de lei. Pentru că eu nu sunt un plod idiot și bucălat, cu ochi albaștri, care flutură de două ori din gene și primește bani pe degeaba că, deh, mă-sa el s-a chinuit să trântească două mere și trei linguri de aluat în cuptor, pe când eu sunt doar o șmecheră care se gândește la profit. (Nu spun că nu-i așa, dar în ziua de azi monștrii ăia învață întâi să-și numere banii, după care să îi câștige și în final să-și țină balele în gură. Detestabil. Unde vă sunt valorile?!)

WeHeartIt is mui tare.

______________________________________________________________

*click
**acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare

Comentarii (5) »

Ecstatically astounded

19/09/2010 · Înregistrat sub musings, reviews · Tagged , , , , , , , ,

Vroiam să va zic două chestii, dar îmi amintesc numai una. Bine că e aia mai importantă.

So. Vampire Diaries au împrumutat echipa cu sângele de la True Blood. I mean, helău! Era clar că True Blood îs cei mai tari (deci și prin urmare toată lumea se ia după ei fără pic de succes). Vampiri adevărați, nu emochizi cu urechi de elf și păr de Baba Cloanță. Răi și duri, mai ales Eric. Vai ce-mi place de tipul ăla.

Ce să zic de prima zi de școală? Că o să fac un post despre ea de Crăciun, numa’ de-al naibii. Să fie în extra-sezon. Și să văd ce-mi mai amintesc până atunci. Ideal ar fi să țin minte tot, da’ e lucru știut că nu stau strălucit cu memoria.

Bun, gata, mi-am amintit. Am citit Cianură pentru un surîs, de Rodica Ojog-Brașoveanu. Pentru diversitate. Să vedem cum stăm cu literatura polițistă. La început, n-a fost rău. Dar apoi am făcut ce-am făcut că m-am apucat și de 320 de pisici negre. Jalnic. Prima carte e scurtă, iar cititorilor le sunt prezentate personajele principale ale seriei cu Melania Lupu (ea, maiorul Cristescu și locotenentul Azimioară), așa că nu apuci să le cunoști foarte bine, și nici nu e greu să treci peste tipologiile foarte evidențiate ale celorlalte personaje (fata bătrână și urâtă, artistul rebel cu un psihic instabil, soldatul pensionat cu pică pe viață și chiar și funcționarul de rând). Dar vai! Nu care cumva să mai pui mâna pe vreun volum. Emilia din 320 de pisici negre e Valerica Scurtu în persoană (deși asta nu e neapărat dorința autoarei), doar că inteligența și curajul i-au crescut semnificativ în această a doua viață. Despre Melania Lupu nu mai știi ce să crezi (în afară de faptul că e o Miss Marple malefică extrem de nereușită). Pe de-o parte, e o minte sclipitoare care îi duce de nas pe toți purtând conversații cu motanul Mirciulică; pe de altă parte, ea poartă conversații cu motanul Mirciulică din pură plăcere, fie că o ajută să își atingă scopurile, fie că nu. Ca un fel de Dr. Jekyll and Mr. Hide. Știind că nu suferă de personalitate multiplă sau mai știu eu ce, așa un personaj mi s-ar părea plauzibil (chiar interesant) dacă ambele sale “personalități” n-ar fi fost așa de puternice, desenate cu o linie atât de groasă. Apoi mai sunt și cererile în căsătorie. Adică la 63 de ani, în două cărți, primește trei – 3! – cereri în căsătorie?! De la tipi sub 40 de ani?! Să moară Cârtița! Cum, a trecut prin viață că gâsca prin apă și la 63 de ani s-a trezit planeta și a observat ce frumoasă e și ce minte are, mânca-o-ar? Știu de povestea cu suspension of disbelief, da’ chiar așa nu merge. Cel puțin nu pentru mine.

Comentarii (5) »

Waters become cold

11/08/2010 · Înregistrat sub musings · Tagged , , , , , ,

Vă amintiți sinusurile din postul trecut? Să vă zic cum se-ntamplă. Ca un copil conștiincios ce sunt, m-am pus pe verificat camera să văd dacă nu uitasem ceva. Cum n-am fost în niciuna din zile foarte atentă la amplasamentul obiectelor în spațiul ăla relativ restrâns (am spart un pahar și am pătat pledul cu zeamă de căpșuni), atunci când m-am aruncat frumușel cu obrazul înainte să văd ce-i sub pat picajul grațios mi-a fost întrerupt de impactul cu un scaun de lemn cu un model foarte ascuțit sculptat în spătar. A durut tare.

În rest, am o poză cu mine în rochie și am și cu Năstase (la Veneția). Cred că nevastă-sa avea în mână o pungă de la Hermes. Nu știu de ce spun tuturor asta. E mișto să vezi ce fac liderii țării în timp ce oamenii lor flămânzesc. (He he. Ok, nu e chiar liderul țării și am adăugat “în timp ce oamenii lor flămânzesc” pentru efectul dramatic. Totuși, presupun că aș putea încerca să-l șantajez.) Și am și poze de la Lipica cu armăsarii care fac levade și courbette și am văzut și capriola de două ori da’ n-am apucat să-i fac poză. Când le descarc, le postez și scriu dedesubt “How cool is that?!“.

Sims e foarte util dacă trebuie să inventezi un plot. Îi faci să se pălmuiască de vreo trei ori, să se împace și să se ia la bătaie și țac! ți se-aprinde beculețu’!

Comentarii (1) »

Achizitii, Breakfast at Tiffany’s si lucruri care ma dispera

27/01/2010 · Înregistrat sub musings · Tagged , , , , ,

Da. Am vrut sa inchiriez niste filme cu Marylin Monroe, dar tipul nu avea decat “Breakfast at Tiffany’s”. Stiu ca ar fi trebuit sa-l vad acum… muuult timp, da’ na. Mai am si eu scapari.

Achizitiile le-am facut de la (relativ) nou deschisul Carturesti in Brasov: Luna plina – Kelley Armstrong (face parte din seria “Women of the Other World”, de unde deducem ca personajele principale sunt femei ce se vor a fi independente si puternice; dar mie mi se pare ca Elena e cam toanta), Revolutionary Road - Richard Yates (are niste review-uri foarte bune… precis ati auzit de film, nu?), Diavolul si domnisoara Prym - Paulo Coelho (prima impresie e una groaznic de buna, a doua se anunta si mai si), Monstri plini de speranta – Nicholas Mosley.

Si asa ajungem la lucruri care ma dispera (ca doar na, asa se cade; sa le luam in ordine). Traducerile din ziua de azi. In Luna plina scrie de vreo 3 ori – fara se se corecteze in vreo propozitie ulterioara – “capatul aleei”. Eu am invatat chestiile astea la scoala acum cativa ani, si nu am cine stie ce memorie, dar din cate stiu eu, la plural cade un ‘e’ si se adauga un ‘i’. La forma accentuata se mai adauga un ‘i’. Forma accentuata de singular e atunci “aleii”. In Skulduggery Pleasant zicea ceva de “coarde vocale”, nimic de “corzi”. Acum citesc Monstri plini de speranta (roman tradus de Cornelia Bucur – parca am mai auzit de ea – care are un vocabular destul de restrans). De 4 ori pe o pagina (si de vreo 45 intr-un capitol) apare urmatorul grup de cuvinte: “M-am gandit:… Apoi:…. Apoi:…”. Poftim? Si se pare ca, pe vremea primului razboi mondial, oamenii nu stiau decat sa “spuna”. Habar n-aveau sa “zica”, sa “intrebe”, sa “raspunda”, sa “sopteasca”…

Ceea ce ma duce la halul in care au ajuns romanii sa vorbeasca. Ma rog, sa scrie. Si ce fraze lipsite de sens! Si la faptul ca nu vreau sa ma gandesc ce se alege de noi. Asta am constatat citind pagina “Despre mine” a blogurilor pe care le-am vizitat. (Majoritatea proprietarilor fiind de varsta mea…) O propozitie foarte frecventa suna cam asa: Urasc minciuna, ipocrizia, aroganta etc. Arata-mi pe cineva care adora atributele astea si o sa-i inteleg rostul. Aproape la fel de frecvent, tinerele se compara cu personaje din Twilight (din pacate, originalitatea a ajuns un concept utopic) si-si descriu ochii ca avand minimum 3 culori (care variaza mai mult decat cele ale curcubeului). Tinerelor le place de asemenea sa-si vada atuurile ca pe niste dezavantaje: “Intotdeauna am obraji rosi!..e atat de jenat…..” E ca si cum ai spune: Stii, eu am un Bugatti Veyron, da’ daca ti se pare prea ostentativ, il schimb cu un Jaguar de epoca de doua ori mai scump! Intelegeti ce vreau sa spun?

Stiti ce mai e trendy si tampit? Sa zici ca-ti plac lucrurile mici/simple (roua, stelele, luna  – la mare cautare, frunzele, zapada etc.)… Mai nou, tot ce e scris e despre moarte, viata, iubire sau sex. Prin urmare, se cade sa aratam atentie si celorlalte milioane de lucruri din lume. (Mie-mi plac budele, sac!) De asemenea, tot ce e scris merge pe logica bine insumata de Ioana Bot (in rubrica Carti de plastic din Dilemateca): daca e greu de inteles, e scris inteligent si profund. Pe dracu! N-am inteles niciodata analizele textelor literare care au luat locul I la diverse concursuri. Propozitii fara inteles si fara sfarsit. Dupa cum spunea tot Ioana Bot, nu poti scoate apa din piatra seaca. Asa ca degeaba stai si insiri nenumarate epitete si metafore daca n-ai nimic de zis. Si vai! cat de multi sunt aceia!…

Ma mananca nasul, talpile, palmele si spatele sa dau un link; dar nu e frumos. Ca sa nu mai spun ca inca nu i-am spus respectivei persoane ce grozavii posteaza, si mi-e ca gestul asta o sa fie conisderat o dovada de lasitate.

Comentarii (2) »

Daca prostia ar durea, Romania ar urla (sau drogurile ar fi legale, dupa caz)

07/12/2009 · Înregistrat sub musings · Tagged , , ,

Blogul asta n-a fost facut sa fie blog politic, de aceea n-am sa stau sa povestesc cat de comunisti sunt PSD-istii si cat de idioti sunt PD-L-istii.

Dar nu pot sa stau pur si simplu si sa-nghit tot ce-mi toarna ei pe gat. Aseara, cand era Geoana-51, ceva% si Base-49, altceva%, toti sarbatoreau, sareau in sus de bucurie crezand amandoi c-au castigat, astia de pe la tv laudau alegerile care mai de care etc. Spre dimineata, balanta se inclina in favoarea lui Base. Spiritele se-ncing, Johannis zice ca nu se mai asteapta la nici-o rasturnare de situatie. Base si Geoana se tin insa tare pe pozitii, cel din urma sigur ca totusi va castiga, pentru ca acum sa urle de turbat in stanga si-n dreapta (poate nici chiar) ca alegerile au fost fraudate, s-au dat milioane ca mita electorala s.a.m.d.

Pai cum vine asta? Castigi, toate-s bune, frumoase si corecte; incepi sa pierzi (dar cu nici un procent), gata, alegerile au fost fraudate!

Apoi vine tontul ala de nu stiu care-o fi in direct la Realitatea si vorbeste incontinuu despre cat de prost e Base.

Doamne, nu zic sa nu se certe; asta e treaba lor, de-asta-s unii de dreapta si altii de stanga, dar chiar in halu’ asta?!

Comentarii (3) »

Bah, eu stiu a vorbi romaneasca!

03/12/2009 · Înregistrat sub musings · Tagged , , ,

Deci ieri aduse diriga un nene politai in ora de dirigentie, fi’nca dragul nostru coleg Alex le-a umflat buzele lu’ Ale si Andra. Si vine nenea politaiu’ si ne vorbeste cu romaneasca lui o ora-ntreaga. Ni se adresa cu dumneavoastra. Pe la si-un sfert am inceput sa numar, si la fara zece ajunsesem la 78 de dumneavoastra-uri. Ca sa nu mai vorbesc de nenumaratele dezacorduri si verbele predicative la infinitiv: “Eu am venit aici a va vorbi”; “Si ei va da un exemplu”; “Eu venisi aici pentru a va vorbi pe intelesul vostru” etc.

Si a incheiat spunandu-ne cat de greu e sa ajungi politist. I’m afraid I quite disagree with you on that point, sir.

scrie un comentariu »

Cum sa scrii un fanfic bun

16/11/2009 · Înregistrat sub musings · Tagged , , ,

Draga fan twilight (ca numa` fanficuri twilight se mai scriu), vrei si tu sa scrii un fanfic genial? Vrei ca lumea sa-ti comenteze si laude povestea? Atunci urmeaza pasii de mai jos, si vei avea succes garantat!

  1. Cum incepi Cu propozitia ”Intr-o dimineata/amiaza/noapte frumoasa/minunata de [anotimp]…”. Est originala; nimeni nu s-a mai gandit la ea. Incepi cu dreptul ;)
  2. Numele personajelor Nu vor fi sub nici o forma obisnuite. Mai ales cel al personajului pricipal, care va fi neaparat fata. Nu ii vei spune Ariana sau Zoie, ci Arinaeiya sau Dereeyia.
  3. Cum povestesti Complex. Nu spui “Xuleasca s-a trezit intr-o buna dimineata” ci “Maareeyiya state intinsa in pat, cu razele din bila de rubin din iad jucandu-se pe gingasu-i obraz, rapindu-i dulcele somn in care visa la EL, la viata si iubirea, la moartea ei.”
  4. Nu uita sa-ti descrii personajul (adica fata) In cat mai multe paragrafe. Arata cat de grozava e, cat de frumoasa, puternica, desteapta, gingasa, minunata, jucausa, curajoasa e. Scrie intotdeauna ce poarta si marca machiajului (poti da link catre niste imagini, dar daca faci, ai grija sa fie cel putin 10). Sa nu uiti sa compari ochii cu niste pietre pretioase. Intotdeauna!
  5. Destinul tipei Acum treci la povestea in sine. Eroina are o revelatie/descopera ca are putei supranaturale/ descopera ca e foarte talentata la ceva. Nu mai ai voie paragrafe. Daca vrei ca textul sa fie mai aerat si sa accentuezi starea de melancolie a personajului, baga puncte ………………………………………………………………..  ………………………………………………… muuuuuulte puncte…………………………………………………………………….. .  .    …………………………………………………………………………………………………………………………………………… . … . .
  6. Povestea ei Destinul e una, povestea alta. Povestea e despre cum eroina si-a pierdut parintii/prietenii/ fratele/sora/iubitul/ un picior (care ii va fi redat cu prima ocazie). Lesinul e obligatoriu.
  7. Personajul secundar este a) Un vampir sau un varcolac care va deveni iubitul ei. El este sfasiat de dragostea pentru ea, dar pana la urma o accepta in viata lui. Daca e vampir, o va transforma.                                                              b) O tipa rea. Trebuie sa fie smexxxi si tare, dar nici pana la genunchiul eroinei n-are dreptul sa ajunga.
  8. Dialogul D-aci-n colo, nu mai ai voie sa scrii decat dialog. Trebuie sa ai cuvinte din masa vocabularului (argou, jargon, termeni tehnico stiintifici; fara regionalisme si arhaisme).  Inlocuieste c cu k, i cu y, s cu sz si baga tz chiar si unde nu e nevoie. Vezi sa fie melodramatic.
  9. Schimbarile de locatie nu se vor mai face prea complex, ci vei scrie la inceput “La cafeneaue Cheap &Chique…” sau “In plictisitoarea ora de bio…”
  10. Semne de exclamatie Din abundenta. Unul nu ajunge. Daca vrei sa-ti exprimi sentimentele, pune 7 !!!!!!!!! si scrie MARE.
  11. Minuni Cu carul. Presonajul tau trebuie sa intre in multe belele, dar va fi intotdeauna salvata de o minune aparuta de nicaieri. Lesinul e o varianta buna, dar mai bine e sa descopere o credinta in puterea prieteniei/dragostei ascunsa in ea.
  12. Personajul tau e minunat Tine mine asta! Si ai grija sa amintesti asta si cititorilor.
  13. Paragrafe filozofice Nu uita de revelatii. Tipa trebuie sa le aiba constant… gen: ”Oare dragostea eterna e un abis de purpura in care umilul meu suflet isi va gasi moartea sau va dantui in mrejele fericirii?”
  14. Succes instant Depinde de cunostiintele tale de engleza sau o alta limba straina, poti sa traduci un alt fanfic si sa schimbi numele.
  15. Sfarsitul Va incepe cu “Nu credeam ca… ” sau orice alta fraza care sa arate modestia personajului tau, in ciuda faptului ca e atat de grozava si este scopul fanficului ca vampirul/varcolacul sa se indragosteasca pe ea.
  16. Poopici Ultimele randuri trebuie sa contina dedicatii si linkuri catre BFFurile tale, care precis au si ele bloguri si scriu fanficuri. De asemenea, trebuie sa soliciti in mod expres mooolte commuri, sau ca oamenii sa-ti ”atraga atentia la greselile accidentale… mess-ul, jtiti…” si sa imparti poopoori in stanga si-n dreapta necunoscutilor de pe net.

Urmeaza pasii de mai sus si te vei trezi V.I.B. (Very Important Blogger) peste noapte si commuri la postari de nici n-o sa mai ai timp sa le citesti.

Extra pont: Pune-ti usernameul ceva in genul VaIubesc:x:x:x, ca sa nu mai trebuiasca sa imparti pupici si imbratisari la fiecare raspuns.

Comentarii (2) »

« Previous entries
Pagina următoare »
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.