Leapşa de la Bibby.
1: Cine eşti?
Forgive me for stating the obvious, DAR mă mănâncă în palmă prea tare. Jag är The Mole ou Cârtiţa. (Google Translate e la doar 6 butoane distanţă, copii. Cel puţin pe Chrome.)
3: Ce ţi-ai dori să fii (ca obiect)?
Platforme. Wedges, eventual?
I’m a freak.
Mă uit la Top Gear, varianta british (restul nici nu au ce căuta în programul TV). Adică mă interesează chestii care nu credeam că m-ar putea interesă vreodată… Mașini?! Uăăău.
Și. Am uitat cu gândesc picii. Adică acum mi se pare că prostiuța aia de la Barni cu numere e drăguță și educativă. Și cred că, dacă e să faci un copil să citească, cel mai bine îi pui Goosebumps în brațe. Dar așa gândeam și acum 7-8 ani? E tragic. Măcar caznele prin care trecem acum sunt din alea de le ții minte toată viață. Deci niciun pericol să îmi enervez fiicele adoptive – odată ce le voi avea, bineînțeles.
Mi-e din ce în ce mai somn. Vreau să dorm și când mă trezesc, vreun inteligent să fi desființat școala și să am o tonă de inspirație.
Asa ca scuzati-mi absenta. Eroina noastra – asta fiind moi – a avut de infruntat vaci, linii paralele, evadati de la Eminescu si alte dobitoace & aratari ale naturii.
[Ca veni vorba, fac o paranteza mica si patrata: Doaaaaaaaamne! Ce-am facut sa merit asa o vita de diriga?!]
Tot eroina noastra ar vrea sa va impartaseasca cateva dintre chestiunile fenomenale pe care le-a invatat in decursul acestui an spectaculos:
Deci, sa va zic Marele si Importantul Anunt. Gesii si-a tras pijamale noi blog 
Aveti permisiunea sa sariti in sus de bucurie. Si din moment ce ea a zis (pa veb!) ca is speciala, ma simt nevoita sa dedic si io cateva cuvinte (nu, nu un moment de reculegere).
Gesii – ii tare. Need I say more? Dap. Locuieste ilegal de departe de mine.
Emi – a.k.a. Femeia cu Porecle. Noi i le dam, nu invers. De-o vreme insa ne rezumam la iEmi. Ar trebui executata la cat de departe sta. Maica Cheala fie cu tine!
Joanna (Oana) – femeia fixa. Pentru ca o apuca la ore fixe. Si-i raman datoare ca-mi lasa mie sferturile de ora.
Ale – aproape la fel de cascata ca mine. Macar nu sunt singura care incurca zilele saptamanii.
Maria – suntem sadice impreuna.
Oa – mai ceva ca un stand-up. Mergi cu Sf. Cheala Dotata-cu-Tinichea!
Pudilina – e aia care atunci cand crezi ca ai surzit te asigura ca nu e asa.
Sper ca n-am uitat pe nimeni. Altfel ma trezesc cu Kopfu’ weg.
Un moment de reculegere pentru amaratii din Haiti si Chile.
*pauza*
Go Green(peace)!
[nu stiu ce-i cu prima parte a titlului 
]
Asta a fost sunetul ala de sfarsit de vacanta. Mai exact, partea in care iti dai seama ca mai ai teme. Bine, stiam, dar n-am avut chef sa le fac. Strica vacanta. Cea mai tampita chestie care mi se intampla mie in vacante e cand vine cineva si ma intreaba daca mai am teme. Sau cat mai e pana incepe din nou scoala. Ca sa rasupnd, trebuie sa numar zilele libere ramase. Si asta doare la corason.
Trebuia sa merg cu placa. De mai multe ori, de fapt. Da’ am avut ghinion, ca de-obicei; am dat o tura pe la bowling cu Nao&Co. Prima oara in viata mea (Co. era la a doua experienta). Le-am batut mar Primele aruncari au intrat direct in santuletul ala afurisit. Dup-aia, am dat un spare. La al doilea joc, am dat 2. Si un strike. Am simtul mijlocului.
Partea buna e ca am fost invitata la vernisajul grupului de la curs (ala foto, la Sighi). Si tipul a zis ca face un curs de dimineata, daca se inscriu destui. Ar fi tare.
Ati auzit de spottedbylocals? Evident, poti sa citesti cu microscopul, ca Bucurestiul tot nu-l gasesti. Pentru cei dispusi sa-si imparta canapeaua, intrati aici.
Nu, serios, nu m-am mai simtit asa bine de ceva vreme.
Vineri am fost la o ceainarie chinezeasca din Cluj. Unu’ dintre verii mei lucreaza acolo. E o camera nu foarte mare, vopsita in ocru si mobilata cu piese reconditionate. Pe dulapuri erau aranjate tot felul de obiecte japoneze si chinezesti; era si o masuta, doua scaune si niste cutii mari de lemn pe care te puteai intinde. Cred ca a fost prima oara cand am baut ceaiul fara nimic: nu tu miere, nu tu lamaie, nu tu lapte. Si era foarte tare si cum il prepara. Adica se facea instant! Eu am baut un oolong. Tie Guan Yin, a.k.a. “Zeita de fier a milei”. La fix, nu? Evident, am targuit si niste ceaiuri, vreo 3 cescute din acelea mici si un ceainic. Proprietarul imi amintea de Sobo, din Harry Potter sau de vreun personaj din Narnia. Avea o camasa larga, neagra si peste o vesta visinie de lana. La gat purta un sal cu modele si pantalonii erau bej, din velur. Intelegeti asemanarea?
Ieri am mers la It’s Complicated. Filmul ala e penal. Hilar. Incredibil de amuzant. Cu Meryl Streep, Alec Baldwin si Steve Martin. Toata sala facea pe ea de ras.
Din pacate, m-am ales cu o tona (eh, nici chiar) de filme pe care trebuie sa le vad:
In rest, am criticat pentru prima oara cu adevarat. Adica sa spun ce e rau fara sa ma simt datoare sa fiu amabila. Paziti-va, scriitori! Latura nemiloasa a Cartitzei s-a trezit de o mie de ani! Am zis.
