Cu toate că mă amuză.

Nici nu o să-mi bat capul cu olimpiada. Pentru că e atât de STUPIDĂ.

Uhm… whatevs. Îmi amintesc că (da, aia e o cacofonie, dar sunt prea obosită ca să mă gândesc cum s-o evit) (ok, mai trebuie să spun ceva?), atunci când eram mică, îmi plăcea murdăria. Nu că aveam ceva cu igiena sau ceva de genul, pur şi simplu o atrăgeam ca Angelina Jolie pe o treime din populaţia globului. Probabil şi pentru că acasă nu era de găsit. Adică puteam să ling podeaua (been done) şi să nu păţesc nimic (been cleverly avoided). Chestia e că acum nu-mi găsesc rochie de banchet. Şi, mai rău, nici pantofi. OMFG OMFG. Serios, CINE s-ar fi gândit? Ai mei sigur nu. Ar fi cumpărat acţiuni la Apple sau Facebook.

You guys like serial killers? Nu de alta, dar I am SOO into them. Nu, pe bune, până acum am cunoscut doi. De fapt, două. Ok, pe vremea când am întâlnit-o pe prima (oh, jee, I do sound like my grandma), nu făcuse nici-o victimă. Sau mai bine zis, prima era în curs de facere. Urmărire ca-n filme, cu mail-uri, telefoane şi toate cele. Bun, şi aici o să mă opresc abrupt, pentru că tot ce-am scris mai sus e mai mult sau mai puţin produs al imaginaţiei mele, şi chiar n-am chef de un proces pentru defăimare sau mai ştiu eu ce. (As if! Duh.) A doua e profa de fizică. Nici ea n-a omorât încă pe nimeni, dar ieri a dat patru de 4. Şi un 6. Şi înainte de asta a mai dat un 4, un 5 şi mie un 7. Observ cumva un tipar? Un complex de inferioritate, o nevoie patologică de a se simţi superioară, de a domina şi de a prelua controlul?

Oh man, I am so bored.

De foarte mult timp vreau să scriu un review pentru Black Swan (uuui, ce drăguţă era Mila Kunis la Oscaruri!) şi încă o grămadă de alte chestii, însă, după cum ştiţi (mă întreb de ce vorbesc la plural… mă întreb de ce vorbesc), memoria nu e punctul meu forte.

Aşa că sayonara, amigos! (Se pare că e… cum să spun? Très chic să le amesteci.)

Reclame

Comments (2) »

Oblivious to the meaning of life.

Sunt racită. Sunt foarte, foarte racită. Singura parte buna e că, atunci când am strănutat, m-am întors spre dulap (ca să nu împrăştii virusurile şi bacteriile prin casă, că doar sunt o drăguţă) şi am găsit cartea care trebuia citită în vacanţă şi returnată la bibliotecă la sfârşitul acesteia, lucru pe care, evident, nu l-am făcut. Nici la şcoală nu am mers, dar aş fi stat acasă oricum, dat fiind că mâine e olimpiada de română şi eu repet, ca un copil harnic ce sunt, deşi nu am ridicat un deget până acum ca să mă pregătesc, deci e limpede că nici azi n-am făcut nimic. Ok, e de admirat că am încercat.

Până acum mi se părea foarte simplă româna. Trebuia pur şi simplu să înşiri toate aberaţiile despre viaţă, moarte, dragoste, cer şi încă câteva şi să adaugi multe expresii pe care nimeni nu le înţelege, prin urmare nu te poate contrazice – stupid, dar simplu. Însă acum, punându-mă conştiincios pe treabă, observ că e foarte enervant să faci lucruri stupide. Aşa că mâine mă duc acolo doar de dragul unei schimbări de decor şi ca să văd cum arată şcoala 25. It’s downright idiotic.

Also, am descoperit că am telent la voodoo. Ştiţi, când faci păpuşi care seamănă cu anumiţi oameni, după care la maltratezi ca desfiguraţii ăia din filmele de groază… No, cam aşa ceva făcui şi io, numa’ cu puterea minţii. (Care, după cum am stabilit în repetate rânduri, e wow.) Bun, să explic: de luni de zile mă tot rog să-i cadă o cărămidă în cap profei de chimie, lucru care s-a întâmplat acum (lipseşte trei săptămâni mari şi late), oarecum, în sensul că n-a murit, dar şi-a rupt un picior la schi.

(NOU! Blesteme la comandă: doar 5 lei / sacul de oase)

Am descoperit că fericirea materială e subestimată. I mean, seriously, gândiţi-vă: de la 3 ani începi să te scoli la 7 ca să ajungi la grădi şi o ţii tot aşa până la facultate când, dacă ai noroc, începi pe la 9-10, apoi te angajezi şi să vezi atunci distracţie! Nu, pe bune, e chiar amuzant. Înveţi 20 de ani, munceşti 30, după care mori. Penibil. Oamenii sunt jalnici.

Leave a comment »

OMG macarons! Ebenso tot wie die Oma.

Karma’s a meanie. Nu credeţi? Adică, după postul trecut, te-ai fi aşteptat la puţină recunoştinţă. Eu, cel puţin, aşa am făcut. Ştiu şi eu… un laptop care merge, o conexiune care funcţionează? Nu? Nimic? Aşa mă gândeam şi eu. Motiv pentru care n-am mai atins nicio tastatură de ani buni. Sau luni? Săptămâni? Timpul e un pic neclar pentru că – s-ar putea să nu fi prins ideea din prima – AM FOST COMPLET DECONECTATĂ DE MUULT MULT TIMP.

Ghiciiţi ce e în bibliografia de a 9-a. Gluma lui Milan Kundera şi Suferinţele tânărului Werther de Goethe. Deşi nu asta vroiam să spun. Am fost nepoliticos întreruptă de bunică-mea în mijlocul monologului despre cărţile care-mi trebuie cu o întrebare despre mâncare (jeesh.) aşa că am uitat care era de fapt minunea. Sau dacă era una. Mi se întâmplă destul de des.

La olimpiada de germană, subiectul era o poză cu doi clovni. Eu am scris o stupiditate despre doi tipi care vor să jefuiască un mafiot (şi nici măcar nu reuşesc), dar sunt prinşi şi se ascund la circ. Am câştigat, pentru că se pare că tot ce mi se pare idiot li se pare celor care decid genial. Lumea se duce de râpă. Am mai spus asta o dată. And here I go again: Lumea se duce de râpă. Sună atât de bine. Mai ales când o spui cu un aer superior, de clarvăzător. (Aveţi două exemple mai sus. Probabil singurele. Unicele.) (Că doar nimeni nu-i prost s-o zică. Toată lumea ştie că mesagerul nu are nicio vină, dar cumva ăla ajunge întotdeauna fără cap. Şi aici nu spun că eu sunt proastă. Doar anonimă. Sâc!)

Vreau să văd Black Swan. Conflict psihologic? I’m so in.

Ok, acum e chestia de Larsson pe HBO deci vă spun adio şi la revedere.

Comments (3) »

Santa Claus rerun.

So, anul ăsta trecut n-a prea dat afară de Christmas spirit, no give-enjoy-life-hug-people vibes, no nada. Ok, e destul de greu să te prinzi că vine Crăciunul atunci când eşti convins că e sămbătă şi-ţi programezi băile în funcţie de asta, deşi habar nu ai pe ce lume trăieşti, cui i-ai luat cadouri, ce-ai făcut cu restul şi eşti prea ocupat uitându-te la calul tău cum aleargă fericit, absolut indiferent la scurtcircuitul pe cale să se producă prin labirintul tău întortocheat de sinapse ca să te gândeşti ce o să faci cu adorabilele borcănele de dulceaţă de lime & ginger şi de şampanie cumpărate incredibil de ieftin de la Cărtureşti. I’m thinking reduceri de sărbători. Adică, nu găseşti în fiecare zi ceşcuţă cu farfurie la 17 lei.

În Ajun am mers la vară-mea (newlywed) (freshly married) (seriously cute) (paranteză for symmetry purposes, said to bring about Good Karma). Anywayz. Le iubesc apartamentul. Mui bonito. DAR. Partea bună e că am stat tooţi, împreună, ca o familie de mafioţi italieni, la o masă de un bej dement plină cu crema bucătăriei româneşti (da, sunt conştientă că aia e o cacofonie şi  că nu există aşa ceva dar erau IŞLERE şi I mean YUM!). Şi toată lumea mi-a dat cadouri geniale, puţin le păsa că eu venisem, metaforic vorbind, în curu’ gol, în afară de borcănelele de mai sus pe care le-am proptit sub brad cu un aer nevinovat, sperând că cineva va deschide pachetul, se va îndrăgosti de ele şi le va şuti fără să îşi facă griji în legătură cu lipsa etichetei. Am cântat colinde pe întuneric, adunaţi în jurul bradului şi uitându-ne la Star Wars, which was awesome.

De Revelion am fost la Ale cu Mary şi various other cetăţeni (OMfrickin’G Ewan McGregor e la Top Gear! this is Karma, hun) şi ne-a prins Anu’ Nou alergând pe stradă – ceea ce înseamnă că o să călătorim mult -, după care am dormit la un moment dat şi ne-am şi trezit şi am experimentat vegetatul în cea mai pură formă a sa până duminică la prânz, când am fost smulse din Paradis şi forţate să ne luăm adio de la exorcişti.

Nu mai ştiu exact în ce zi am fost şi la schi, am abandonat repede şi am urcat in Postăvaru, de unde am coborât pe clăpari.

So (note the symmetry), la mulţi ani şi sunt convinsă că aţi avut un Crăciun superb, din moment ce m-am ţinut departe de voi.

Comments (11) »

The empire strikes back.

Leapşa de la Bibby.

1: Cine eşti?

Forgive me for stating the obvious, DAR mă mănâncă în palmă prea tare. Jag är The Mole ou Cârtiţa. (Google Translate e la doar 6 butoane distanţă, copii. Cel puţin pe Chrome.)

3: Ce ţi-ai dori să fii (ca obiect)?

Platforme. Wedges, eventual?

I’m a freak.

Comments (7) »

Cârtița-i pe microundă, care microundă s-a rupt.

Un  ceva: Un Lautrec?

O melodie: Satellite – Lena

Un film pe care vreau să îl văd: How to steal a million

Mă uit la: Cat among the pigeons

Vreau să  mă uit la: The Exorcist, Scream, The Shining, Black Swan, The man who knew too much &c.

O formație: Kaiser Chiefs.

Un citat: „Don’t be afraid to dream a little bigger, darling,” because „life’s a one-way street.”

Îmi doresc: Timp elastic.

Un cuvânt care te face să îl pronunți de nenumărate ori: Lapte. Lapte-lapte-lapte.

Dacă ai putea  schimba culoarea cerului: Why in the world would one want to do that?!

Ai dori: Să parlesc franceza.

sau și să: Dorm.

Comments (1) »

You want history.*

So, am luat +10 la geogra, da’ eu n-o întreb pe profă dacă pot da și la isto pentru că nu sunt genul care să facă lucruri dacă nu-mi iese nimic din ele (a se citi: sunt o leneșă împuțită).

DAR – și asta e un dar mai mare decât mine, tine, decât noi toți, striviți împreună într-o masă uniformă de sânge, oase și carne crudă, din care sunt stoarse ideologiile și principiile unul câte unul, apropiindu-ne din ce în ce mai mult de origini – (?!?) – Ha! Ia de-aici, Eminescule!** – (?!?) – mâine dau teză la mate. Sunt ridicol de inconștientă. De când am început tezele. Adică scriam teză, cu mânuța mea plină de cerneală (stilourile care nu curg sunt vii și fug de mine), cu ciorne și coate date din stânga și din dreapta, și eu n-aveam nicio treabă. Absolut niciuna. Oricum, e bine. Vacanța vine cu ultima teză dată.

Știați că există gândaci de zăpadă? Nu zău, sunt ca o boabă de fasole cu niște antene slinoase, groaznic de scârboși. Mi-e frică de ei, și de gândaci în general, mai ales de când am văzut episodul ăla din House în care îi scoate uneia o căpușă sau o ploșniță de nu zic eu unde (pentru numele lui Dumnezeu, that is disgusting!): nu mai vreau că amicu’ Google să îi trimită acișa pe ciudații care caută poze cu personaje manga goale (And Marilyn was misunderstood because…?).

Cred că mi-a înghețat creierul. It’s kinda stone-dead. Subsequently I’m brain-dead. Și scriu pe blog în același timp. How cool is that? Deci am fost sâmbătă la bazar. Brioșe, brownies, macarons, fimo-uri bibilite ore întregi. Și pentru cât? Pentru 48 de lei. Pentru că eu nu sunt un plod idiot și bucălat, cu ochi albaștri, care flutură de două ori din gene și primește bani pe degeaba că, deh, mă-sa el s-a chinuit să trântească două mere și trei linguri de aluat în cuptor, pe când eu sunt doar o șmecheră care se gândește la profit. (Nu spun că nu-i așa, dar în ziua de azi monștrii ăia învață întâi să-și numere banii, după care să îi câștige și în final să-și țină balele în gură. Detestabil. Unde vă sunt valorile?!)

WeHeartIt is mui tare.

______________________________________________________________

*click
**acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare

Comments (5) »