The Mole's Blog

Da. Am vrut sa inchiriez niste filme cu Marylin Monroe, dar tipul nu avea decat „Breakfast at Tiffany’s”. Stiu ca ar fi trebuit sa-l vad acum… muuult timp, da’ na. Mai am si eu scapari.

Achizitiile le-am facut de la (relativ) nou deschisul Carturesti in Brasov: Luna plina – Kelley Armstrong (face parte din seria „Women of the Other World”, de unde deducem ca personajele principale sunt femei ce se vor a fi independente si puternice; dar mie mi se pare ca Elena e cam toanta), Revolutionary Road – Richard Yates (are niste review-uri foarte bune… precis ati auzit de film, nu?), Diavolul si domnisoara Prym – Paulo Coelho (prima impresie e una groaznic de buna, a doua se anunta si mai si), Monstri plini de speranta – Nicholas Mosley.

Si asa ajungem la lucruri care ma dispera (ca doar na, asa se cade; sa le luam in ordine). Traducerile din ziua de azi. In Luna plina scrie de vreo 3 ori – fara se se corecteze in vreo propozitie ulterioara – „capatul aleei”. Eu am invatat chestiile astea la scoala acum cativa ani, si nu am cine stie ce memorie, dar din cate stiu eu, la plural cade un ‘e’ si se adauga un ‘i’. La forma accentuata se mai adauga un ‘i’. Forma accentuata de singular e atunci „aleii”. In Skulduggery Pleasant zicea ceva de „coarde vocale”, nimic de „corzi”. Acum citesc Monstri plini de speranta (roman tradus de Cornelia Bucur – parca am mai auzit de ea – care are un vocabular destul de restrans). De 4 ori pe o pagina (si de vreo 45 intr-un capitol) apare urmatorul grup de cuvinte: „M-am gandit:… Apoi:…. Apoi:…”. Poftim? Si se pare ca, pe vremea primului razboi mondial, oamenii nu stiau decat sa „spuna”. Habar n-aveau sa „zica”, sa „intrebe”, sa „raspunda”, sa „sopteasca”…

Ceea ce ma duce la halul in care au ajuns romanii sa vorbeasca. Ma rog, sa scrie. Si ce fraze lipsite de sens! Si la faptul ca nu vreau sa ma gandesc ce se alege de noi. Asta am constatat citind pagina „Despre mine” a blogurilor pe care le-am vizitat. (Majoritatea proprietarilor fiind de varsta mea…) O propozitie foarte frecventa suna cam asa: Urasc minciuna, ipocrizia, aroganta etc. Arata-mi pe cineva care adora atributele astea si o sa-i inteleg rostul. Aproape la fel de frecvent, tinerele se compara cu personaje din Twilight (din pacate, originalitatea a ajuns un concept utopic) si-si descriu ochii ca avand minimum 3 culori (care variaza mai mult decat cele ale curcubeului). Tinerelor le place de asemenea sa-si vada atuurile ca pe niste dezavantaje: „Intotdeauna am obraji rosi!..e atat de jenat…..” E ca si cum ai spune: Stii, eu am un Bugatti Veyron, da’ daca ti se pare prea ostentativ, il schimb cu un Jaguar de epoca de doua ori mai scump! Intelegeti ce vreau sa spun?

Stiti ce mai e trendy si tampit? Sa zici ca-ti plac lucrurile mici/simple (roua, stelele, luna  – la mare cautare, frunzele, zapada etc.)… Mai nou, tot ce e scris e despre moarte, viata, iubire sau sex. Prin urmare, se cade sa aratam atentie si celorlalte milioane de lucruri din lume. (Mie-mi plac budele, sac!) De asemenea, tot ce e scris merge pe logica bine insumata de Ioana Bot (in rubrica Carti de plastic din Dilemateca): daca e greu de inteles, e scris inteligent si profund. Pe dracu! N-am inteles niciodata analizele textelor literare care au luat locul I la diverse concursuri. Propozitii fara inteles si fara sfarsit. Dupa cum spunea tot Ioana Bot, nu poti scoate apa din piatra seaca. Asa ca degeaba stai si insiri nenumarate epitete si metafore daca n-ai nimic de zis. Si vai! cat de multi sunt aceia!…

Ma mananca nasul, talpile, palmele si spatele sa dau un link; dar nu e frumos. Ca sa nu mai spun ca inca nu i-am spus respectivei persoane ce grozavii posteaza, si mi-e ca gestul asta o sa fie conisderat o dovada de lasitate.