Mi s-a supra-incarcat calculatorul. For good, this time. Kaputt. Gata. Si nici macar n-am pus-o pe tanti aia care m-a nascut si care a avut bunavointa sa ma creasca cum s-a priceput mai bine si cu care iar m-am certat sa-l duca la baietii aia minune care-l repara de fiecare data. Motiv pentru care, in mod total surprinzator (nu zau! Writer’s block, ce vreti?!), n-am mai postat de cand au inceput limacsii sa iasa pe-afara si sa-mi lungeasca drumul la scoala cu cel putin 5 minute. Ca doar n-o sa calc in ei; si e chestie de indemanare sa-i eviti cand treci prin iarba.
Stiti ca e Festivalul Filmului European, nu? Ei, ma rog, eu vreau sa stiu: de ce nu pot rula toate filmele si in Brasov?! De ce ruleaza la Bucuresti vreo 20, si la Iasi si Brasov nu mai mult de 10? De ce e azi Flammen & Citronen, in Brasov, de la 21:00? De ce nu e festival si la Cluj? De ce ma intreb toate astea?! Parca n-as sti unde locuiesc.
Cert e ca aseara si joi am vazut doua filme. Joi a fost „Die Standesbeamtin” din Elvetia. Dragut, amuzant, nu prea complicat. Ieri, din Serbia parca, a rulat „Iubirea si alte crime„. Fara cap si fara coada. Execrabil. Sec. Fara pic de continut. O tipa, Anica, lucreaza pentru un mafiot, Milutin. Se satura si vrea sa plece. Ala are o fiica de 14 ani, bolnava psihic, cu tendinte sinucigase si care se hraneste exclusiv cu portocale (si care canta „Besame Mucho”). Afacerile si le desfasoara la un solar, care are un singur aparat de bronzat, stricat si el. Mai are doua ajutoare. E pe moarte. Unul dintre ajutoare, Copil-prost, se duce la fosta lui s-o convinga sa-l ierte. Nu-l iarta. Copil-prost si Nikola se cearta cu Radovan (alt gangster) din cauza lui Copil-prost, care a dat foc magazinului lui Buca. Buca avea datorii la toti si nu platea la niciunul. Un pustiulica cu pistol si cercel in ureche si care are o privire de posedat sare la Nikola. Astia il iau la trei pazeste. Anica isi ia la revedere de la Ivana. Copil-prost il plateste pe proprietarul barului in care canta maica-sa s-o lase sa cante mai mult. Anica ii lasa lu’ Milutin, care intre timp fusese posedat si ascultase „Besame Mucho” de vreo douaj’ de ori si care acum planta in mijlocul trotuarului un chiosc de unde Ivana urma sa vanda portocale, o fotografie cu ea in seif. Copil-prost o duce pe Anica la el acasa unde ii arata o inregistrare cu el facand trucuri de magie. Anica isi face bagajele si pleaca la aeroport. Milutin si Copil-prost se duc la bar, unde o asculta pe mama lui Copil-prost cantand „Besame mucho” de zece ori. Copil-prost merge acasa. Pe drum il impusca Pustiulica-cu-pistol. Asta moare. Anica bea whisky sau whiskey, de care-o fi fost, in timp ce trece pe deasupra aluia. Peste un an, se intoarce (asa cum o rugase), ii gaseste scheletul si ii canta „Besame mucho”. Sau il vede cu lupa din avion. Glumesc.
Ma gandeam sa fac o lista cu ce-am citit, ca vad ca se poarta (eh, uite cine stie ce-i pa trend!). Problema e ca n-am citit prea multe carti filozofice si as strica imaginea de geniu neinteles pe care incerc sa mi-o creez.
The Mole's Blog 